jos>

Duminica Sfinţilor Români
(18 Iunie)
A doua Duminică după Rusalii
Dată schimbătoare

SLUJBA

SLUJBA SFINŢILOR ROMÂNI LA DUMINICA A DOUA DUPĂ RUSALII

Sâmbătă seara, la Vecernia mică

Preotul dă binecuvântarea: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...

Strana: Amin! Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), Psalmul 103, Slavă..., Şi acum..., Aliluia... (de 3 ori)

Doamne, strigat-am ... (glasul 1), stihirile se pun pe 4.

Stihul: Din straja dimineţii...

Rugăciunile noastre cele de seară, primeşte-le, Sfinte Doamne şi ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu însuţi eşti Cel ce ai arătat în lume Învierea.

Stihul: Că la Domnul este milă...

Înconjuraţi popoarelor Sionul şi-l cuprindeţi pe dânsul şi daţi mărire într-insul, Celui ce a înviat din morţi, că Acesta este Dumnezeul nostru, Care ne-a izbăvit pe noi de fărădelegile noastre.

Stihul: Lăudaţi pe Domnul toate neamurile...

Veniţi popoare să lăudăm şi să ne închinăm lui Hristos mărind Învierea lui, Învierea cea din morţi; că Acesta este Dumnezeul nostru, carele de înşelăciunea vrăjmaşului a izbăvit lumea.

Stihul: Că s-a întărit mila Lui...

Rugăciunile noastre cele de seară, primeşte-le, Sfinte Doamne şi ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu însuţi eşti Cel ce ai arătat în lume Învierea.

Slavă..., glasul 1,

Veniţi acum, o, iubitorilor de prăznuire, să lăudăm pe Părintele îndurărilor, care a privit cu dragoste spre sfânta noastră Biserică ce luminat a strălucit pe întinsul pământ românesc, temeluind adânci rădăcini ale credinţei dreptmăritoare. Căci prin rouă Duhului Sfânt au răsărit pomii ce rodesc spre viaţa veşnică şi împodobesc grădina raiului, sfinţii pe care I-a ales din neamul nostru. Şi cu smerenie să-L rugăm ca, pentru rugăciunile lor, să reverse asupra noastră din darurile Sale cele bogate, întărindu-ne în dreapta credinţă, spre rodirea faptelor bune, întru slava Prea Sfântului Său nume.

Şi acum...,

Prăznuire feciorească este astăzi, fraţilor. Să salte făptura, să dănţuiască omenirea, că ne-a chemat pe noi vistieria cea preacurată a fecioriei, Sfânta de Dumnezeu Născătoarea, raiul cel cuvântător al lui Adam al doilea, locaşul unirii a două firi, prăznuirea mântuitoarei împăcări, cămara întru care Cuvântul cu adevărat trup Şi-a logodit, norul cel cu adevărat uşor, care a purtat cu trup pe Cel ce este purtat pe heruvimi. Pentru rugăciunile ei, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre.

Apoi:Lumină lină...

Prochimenul: Domnul a împărăţit, întru podoabă s-a îmbrăcat...

Stihoavna

Cu patima Ta Hristoase, din patimi ne-am liberat; şi cu Învierea Ta, din stricăciune ne-am izbăvit; Doamne, mărire Ţie!

Stih: Pomeni-voi numele Tău întru tot neamul şi neamul

Preamărită eşti în neamurile neamurilor, curată Maică Fecioară, Născătoare de Dumnezeu, Marie, ocrotitoarea lumii, care ai născut cu trup pe Fiul Tatălui Celui fără de început, Cel cu adevărat împreună veşnic cu Duhul; pe Care roagă-L să ne mântuiască pe noi.

Stih: Ascultă fiică şi vezi şi pleacă urechea ta şi uită poporul tău şi casa părintelui tău.

Cei cuprinşi de neaşteptate necazuri, Fecioară curată, pe tine singură ocrotitoare avându-te, cu mulţumire strigăm: Izbăveşte-ne pe noi, Prea Sfântă dumnezeiască Mireasă, că tu eşti a lumii scăpare şi sprijinitoare a neamului nostru.

Stih: Feţei tale se vor pleca mai-marii norodului.

Lumea s-a înnoit întru naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, ceea ce eşti credincioşilor izbăvire şi sprijinitoare neadormită a celor ce se roagă ţie cu dreaptă credinţă, Preacurată. Nu înceta a te ruga cu osârdie pentru toţi cei ce te laudă pe tine.

Slavă..., glasul 2

De la marginile pământului vin neamurile să aducă, împreună cu noi, cinstire tuturor Sfinţilor, pe care Dumnezeu, în nemăsurata sa bunătate, i-a ales din neamul nostru şi care, împodobiţi fiind cu darurile Sfântului Duh, pentru nevoinţele lor, revarsă asupra celor ce-i cinstesc pace şi mare milă.

Şi acum...,

Nor al Luminii celei veşnice te-a numit proorocul pe tine, Fecioară; că, întru tine pogorându-Se Cuvântul Tatălui, ca ploaia peste lână, şi dintru tine răsărind, lumea a luminat şi înşelăciunea a risipit Hristos, Dumnezeul nostru. Ne rugăm, Prea Sfântă, nu înceta a-L ruga pe Acela cu stăruinţă pentru noi, cei ce te mărturisim pe tine cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Apoi: Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., Prea Sfântă Treime..., Tatăl nostru...

Troparul Învierii

Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii străjuind Prea Curat trupul Tău, înviat-ai a treia zi Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta, puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă: Mărire Învierii Tale, Hristoase; mărire împărăţiei Tale, mărire iconomiei Tale, Unule iubitorule de oameni.

Slavă..., Şi acum...,

Gavriil zicând ţie: „Fecioară, bucură-te”, împreună cu glasul s-a întrupat Stăpânul tuturor întru tine, sicriul cel Sfânt, precum a zis dreptul David. Arăteatu-te-ai mai desfătată decât cerurile, ceea ce ai purtat pe Făcătorul tău. Mărire celui e s-a sălăşluit întru tine, mărire Celui ce ne-a mântuit pe noi, prin naşterea ta!

Ectenia întreită..., Otpustul mic.

VECERNIA MARE

Dacă nu se face Priveghere sau nu este hramul bisericii, se slujeşte după următoarea rânduială:

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru...
Strana: Amin! Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori). Psalmul 103.

Dacă nu s-a făcut Ceasul IX şi Vecernia Mică, după binecuvântare, strana zice: Amin şi continuă cu Împărate Ceresc..., Sfinte Dumnezeule..., Prea Sfântă Treime..., Tatăl nostru..., Că a Ta este împărăţia..., Strana: Doamne miluieşte...( de 12 ori),

Slavă..., Şi acum..., Veniţi să ne închinăm... (de 3 ori), Psalmul 103, Fericit bărbatul...

Doamne, strigat-am, glasul 1, stihirile se pun pe 10: trei ale Învierii, una a lui Anatolie şi şase stihiri ale Sfinţilor Români.

Stih: Scoate din temniţă sufletul meu, ca să se mărturisească numelui Tău.

Rugăciunile noastre cele de seară, primeşte-le, Sfinte Doamne şi ne dă nouă iertare păcatelor, că Tu însuţi eşti Cel ce ai arătat în lume Învierea.

Stih: Pe mine mă aşteaptă drepţii, până ce-mi vei răsplăti mie.

Înconjuraţi popoarelor Sionul şi-l cuprindeţi pe dânsul şi daţi mărire într-însul, Celui ce a înviat din morţi, că Acesta este Dumnezeul nostru, Care ne-a izbăvit pe noi de fărădelegile noastre.

Stih: Dintru adâncuri am strigat către Tine, Doamne, Doamne, auzi glasul meu.

Veniţi popoare să lăudăm şi să ne închinăm lui Hristos mărind Învierea Lui, Învierea cea din morţi; că Acesta este Dumnezeul nostru, care-le de înşelăciunea vrăjmaşului a izbăvit lumea.

Stih: Fie urechile Tale cu luare aminte spre glasul rugăciunii mele.

Veseliţi-vă ceruri, trâmbiţaţi temeliile pământului, strigaţi munţilor cu veselie, că iată Emanuel, păcatele noastre pe cruce le-a pironit şi Cel ce dă viaţă, moartea a omorât, pe Adam înviindu-l, ca un iubitor de oameni.

Stih: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va suferi? Că la Tine este milostivirea.

Preamărit eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, care ai rânduit, în marea şi nespusa Ta bunătate şi iubire de oameni, ca şi Biserica noastră dreptmăritoare, după cele şapte daruri ale Sfântului Duh, să zămislească, să crească şi să desăvârşească cele şapte cete de sfinţi, care Te laudă neîncetat şi se roagă pentru mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Pentru numele Tău Te-am aşteptat Doamne, aşteptat-a sufletul meu spre cuvântul Tău, până ce se va milostivi spre el.

Împreună cu celelalte neamuri creştine dreptmăritoare ce au odrăslit luminate cete de sfinţi, care au răspândit în toată lumea mireasma cea binemirositoare a darurilor duhovniceşti, şi neamul nostru, a adus Ţie, Doamne, prinos de jertfă şi de sfinţenie, pe sfinţii săi: pe mucenici şi mărturisitori, arhierei şi preoţi, voievozi şi domni, monahi şi monahii; bărbaţi şi femei care împreună alcătuiesc luminat sobor de flori alese ale raiului ceresc, care se roagă pentru pacea a toată lumea şi pentru mântuirea poporului nostru cel binecredincios şi cinstitor de Dumnezeu.

Stih: Din straja dimineţii până-n noapte, din straja dimineţii să nădăjduiască Israil spre Domnul.

Tu, Românie, care ţi-ai ascuns cu smerenie pe Sfinţii tăi, ai fost preamărită de Dumnezeu, pentru smerenia ta, căci sfinţii odrăsliţi din tine, care de veacuri au fost învăluiţi în taină şi nu erau cunoscuţi, acum s-au făcut cunoscuţi şi strălucesc în toată lumea creştină, după voia Sa cea dumnezeiască. Cinstea pe care ei au primit-o de la veşnicul Dumnezeu pentru nevoinţele lor în această viaţa trecătoare, se revarsă şi asupra ta, ţinut binecuvântat bucurându-te cu toate popoarele pământului, iar noi, cei ce locuim întru tine, avem nădejdea mântuirii sufletelor noastre.

Stih: Că la Domnul este mila şi El va izbăvi pe Israil din toate fărădelegile lui.

Pământul acesta, pe care s-a plămădit neamul nostru românesc, binecuvântat de Dumnezeu prin răspândirea în toate laturile lui a Cuvântului dumnezeiesc şi de viaţă dătător şi sfinţit cu sângele mucenicilor, care pentru dragostea lui Hristos l-au vărsat încă din primele veacuri creştine, a rodit mari trăitori şi apărători ai învăţăturii Mântuitorului. Pe aceştia, astăzi adunându-ne, cu cântări duhovniceşti să-i lăudăm, că prin mijlocirea lor înaintea Atotbiruitorului Dumnezeu, noi, fraţii lor, Biserica şi poporul nostru, biruinţă asupra tuturor am dobândit.

Stih: Lăudaţi-L pe Domnul din ceruri, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

Puterea Crucii Tale Doamne a adus şi în pământul nostru strămoşesc roadă, pe părinţii noştri, pe care i-a chemat la lepădarea de cele lumeşti, pentru a urma lui Hristos şi a urca treptele desăvârşirii, pustnicind în toate sihăstriile. Pe aceştia să-i prăznuim şi cu smerenie să-i rugăm să reverse asupra noastră toate darurile cele duhovniceşti, ocrotind Biserica şi ţara noastră de toată asuprirea văzuţilor şi nevăzuţilor vrăjmaşi, trăind în pace şi bună înţelegere unii cu alţii şi lucrând pentru mântuirea sufletelor noastre.

Stih: Că s-a întărit mila Lui peste noi şi adevărul Domnului rămâne în veac.

De la marginile pământului vin popoarele să aducă, împreună cu noi, cinstire tuturor sfinţilor din neamul nostru, ce împodobesc Biserica dreptmăritoare în care ei au strălucit, zicând aşa: Binecuvântată eşti Maică duhovnicească a celor mai buni fii aleşi din plămada acestui popor! Saltă acum şi te veseleşte, că, împreună cu celelalte Biserici surori, în aceeaşi cinste eşti înaintea lui Hristos - Mirele Bisericii; să ne bucurăm şi să ne veselim cu toţii că şi sfinţii români, împreună cu ceilalţi sfinţi, se roagă pentru pată lumea ca să se mântuiască din toate nevoile.

Slavă...,

Când Sfinţii Apostoli au mers, după porunca Mântuitorului, să înveţe toate popoarele, ţie, Sfinte Apostole Andrei, ţi s-a rânduit de la Dumnezeu să ajungi până în părţile noastre. Astfel, ai spălat cu apă Botezului tot păcatul, aducând lui Hristos popor ales, întru care să se cinstească adevăratul Dumnezeu. Aici au înflorit toate virtuţile creştineşti ale sfinţilor care s-au ridicat din neamul nostru şi s-au arătat apărători şi păstrători ai dreptslăvitoarei credinţe. Pe aceştia astăzi, cu evlavie cinstindu-i să-i rugăm să ne întărească în iubirea şi în mărturisirea adevărului dumnezeiesc.

Şi acum...(Dogmatica)

Pe ceea ce este mărirea a toată lumea, care din oameni a răsărit şi pe Stăpânul L-a născut, uşa cea cerească, lauda celor fără de trup şi podoaba credincioşilor, pe Maria Fecioara să o lăudăm. Că aceasta s-a arătat cer şi Biserică a Dumnezeirii; aceasta, peretele cel din mijloc al vrajbei surpându-l, pace a adus şi împărăţia a deschis. Deci, pe aceasta având-o întărire a credinţei, apărător avem pe Domnul, Cel ce s-a născut dintr-însa. Îndrăznească poporul lui Dumnezeu; că Acesta va birui pe vrăjmaşi, ca un atotputernic.

Vohodul cu cădelniţa.
După ce s-a cântat Dogmatica, preotul rosteşte din faţa uşilor împărăteşti, cădind de trei ori: Înţelepciune, drepţi!

Strana cântă: Lumină lină ..., Preotul: Pace tuturor!
Strana: Şi duhului tău!

Preotul: Înţelepciune. Să luăm aminte!
Strana: Domnul a împărăţit... cu stihurile rânduite

După Prochimenul de sâmbătă seara, preotul zice: Înţelepciune!

Strana: Din proorocia lui Isaia citire.
Preotul: Să luăm aminte (cap 43, vers 9-14),

Preotul: Înţelepciune.
Strana: Din înţelepciunea lui Solomon citire.
Preotul: Să luăm aminte (cap. 3. vers 1-9)

Preotul: Înţelepciune.
Strana: Din înţelepciunea lui Solomon citire:
Preotul: Să luăm aminte (cap. 5 vers 16; 6 vers 1)

Se citesc paremiile de la Duminica Tuturor Sfinţilor din Penticostar.
În timp ce se citeşte ultima paremie, preotul vine în faţa Sfintei mese şi închide uşile împărăteşti.
După paremie, rosteşte ectenia întreită: Să zicem toţi... Strana: Învredniceşte-ne, Doamne....

Preotul: Să plinim rugăciunile noastre....

Ecfonisul: Că bun..., Apoi preotul, uşile fiind încuiate: Pace tuturor!
Strana: Şi duhului tău!

Preotul: Capetele voastre Domnului să le plecaţi!
Strana:Ţie, Doamne! (pe larg)

Preotul citeşte Rugăciunea plecării capetelor, apoi rosteşte ecfonisul: Fie stăpânirea....

Dacă se face Litie, strana cântă Sedealna hramului, apoi stihirile tuturor Sfinţilor Români.

Litia, glas 1:

Pe sfinţii care s-au arătat din neamul nostru în toate timpurile, cu cântări duhovniceşti, adunându-ne, să-i lăudăm, că ei ca nişte stâlpi neclintiţi au stat împotriva furtunilor ce s-au abătut asupra noastră; credinţa au întărit în sufletele noastre şi pe toţi ne-au păstrat în corabia mântuirii; dragostea, pacea şi bunăvoirea între oameni au propovăduit; viaţa şi-au dat-o cu bucurie pentru mărturisirea lui Hristos, Cel ce viaţă veşnică tuturor a dăruit.

Veniţi acum, o, iubitorilor de prăznuire, să lăudăm pe Părintele îndurărilor, care a privit cu dragoste spre Sfânta noastră Biserică. Căci prin rouă Duhului Său au răsărit şi aici pomii cei ce rodesc spre viaţa veşnică şi împodobesc grădina raiului, sfinţii pe care I-a ales din neamul nostru. Şi cu smerenie să-L rugăm ca, pentru rugăciunile lor să reverse din darurile Sale cele bogate, întărindu-ne în dreapta credinţă, spre rodirea faptelor bune.
Slavă...,

Să trâmbiţăm cu trâmbiţe de cântări şi cu bucurie cântăm, întru prăznuirea cea de peste an a Tuturor Sfinţilor Români. Cârmuitorii să se adune cu noi şi să laude pe binecredincioşii voievozi şi domni, care pentru credinţă, Biserică şi neam s-au ridicat împotriva cotropitorilor şi cu ajutorul lui Dumnezeu s-au arătat biruitori. Arhierei şi preoţi, alcătuiţi cântări şi preamăriţi pe Părinţii noştri; cete de cuvioşi părinţi şi cuvioase maici în mantii înveşmântaţi cântări alcătuiţi; şi, toţi împreună adunându-ne să cinstim pe cei ce cu sângele lor pe Hristos au mărturisit Şi către dânşii să strigăm: o, voi sfinţilor români, rugaţi-vă neîncetat limanul mântuirii cu toţii să-l dobândim.

Şi acum...,

Astăzi împreună ne cheamă pe toţi Soborul Sfinţilor Români să aducem cântări de preamărire Maicii lui Dumnezeu, ocrotitoarea. Aceştia, luptând în lume cu ispitele şi cerând ocrotirea ei de Maică, s-au arătat biruitori. Şi pentru rugăciunile lor a revărsat binecuvântarea sa asupra ţării noastre, iar poporului nostru celui mult încercat, mângâiere i-a dat. Pentru aceasta, toţi către dânsa să strigăm: Născătoare de Dumnezeu Fecioară, păzeşte-ne de văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, pe noi, cei ce în tine ne-am pus toată nădejdea noastră şi cu evlavie ne închinăm cinstitului tău chip.

În timp ce se cântă stihira de la: Şi acum .... se deschid uşile împărăteşti, preotul ia cădelniţa şi, mergând prin spatele sfintei mese, iese din sfântul altar pe uşa de miazănoapte, mergând înaintea lui paraclisierul cu lumânarea aprinsă.
Ajungând în pronaos, sau în faţa mesei unde sunt prinoasele, face cădire şi citeşte rugăciunea: Mântuieşte Dumnezeule..., urmând toată rânduiala Liturghiei. După rugăciunea: Stăpâne...,

Strana cântă Stihoavna (Dacă nu se face Litie, după ecfonisul: Fie Stăpânirea..., se cântă Stihoavna).

Stihoavna, glas 1

Cu patima Ta, Hristoase, din patimi ne-am liberat şi cu Învierea Ta, din stricăciune ne-am izbăvit Doamne, slavă Ţie;

Stih: Domnul a împărăţit întru podoabă s-a îmbrăcat; îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.

Să se bucure făptura, cerurile să se veselească, din mâini să bată neamurile cu bucurie. Că Hristos, Mântuitorul nostru, pe Cruce a pironit păcatele noastre; şi moartea omorând, viaţă nouă ne-a dăruit, pe Adam cel căzut cu tot neamul înviindu-l, ca un iubitor de oameni.

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.

Fiind împărat al cerului şt al pământului, Cei ce eşti necuprins, de bunăvoie Te-ai răstignit din iubire de oameni; pe Tine iadul, întâmpinându-Te jos, s-a amărât; şi sufletele drepţilor, primindu-Te, s-au bucurat; iar Adam, văzându-Te pe Tine, Ziditorul, în cele de sub pământ s-a sculat. O, minune! Cum a gustat moarte Viaţa tuturor? Ci, precum a voit, a luminat lumea care strigă şi grăieşte: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne slavă Ţie.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Femeile purtătoare de mir, miresme aducând, cu grăbire şi cu plângere la groapa Ta au ajuns; şi negăsind preacurat Trupul Tău, dar aflând de la înger acea nouă şi neobişnuită minune, apostolilor au zis: Înviat-a Domnul, dând lumii mare milă.

Slavă...,

O, minune nouă şi preamărită că până la noi a ajuns învăţătura cea adevărată a lui Dumnezeu Care, prin lucrarea Apostolului Andrei a întemeiat Biserica Sa şi pe plaiurile noastre. Pentru apărarea dreptei credinţe a ridicat voievozi şi domni care au biruit pe vrăjmaşii creştinătăţii; arhierei şi preoţi a sfinţit, care cu sabia cuvântului ereziile au tăiat; mărturisitori a rânduit, care cu puterea Duhului Sfânt fiind întăriţi, adevărul credinţei au mărturisit; cuvioşi părinţi şi cuvioase maici a arătat, care prin post şi rugăciune pe treptele desăvârşirii s-au ridicat, iar pe credincioşi aproape de Hristos i-au păstrat. Aceştia toţi, pentru nevoinţele lor, de Hristos au fost încununaţi, şi se roagă neîncetat pentru sufletele noastre.

Şi acum...,

Iată, s-a împlinit proorocia lui Isaia: că fecioară fiind, ai născut, iar după naştere, ca şi mai înainte de naştere ai rămas; că Dumnezeu era Cel ce S-a născut, pentru aceasta şi firile le-a înnoit. Ci, o, Maică a lui Dumnezeu, rugăciunile robilor tăi ce se aduc ţie în biserica ta, nu le trece cu vederea, ci, ca ceea ce ai purtat în braţe pe Cel milostiv spre robii tăi milostiveşte-te şi-L roagă să mântuiască sufletele noastre.

Apoi se cântă: Acum slobozeşte..., Sfinte Dumnezeule..., Prea Sfântă Treime...,
Tatăl nostru..., Că a ta este împărăţia....

Dacă nu se face Litie, se cântă Troparul Învierii, glas 1: Piatra fiind pecetluită de iudei...

Slavă..., Troparul Sfinţilor Români, glasul al 8 - lea:

Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, cel ce prin Apostolul Tău, Andrei, cel întâi chemat, pe strămoşii noştri cu învăţătura Ta cea dumnezeiască I-ai luminat şi, cu lucrarea Sfântului Duh, din neamul nostru cete de sfinţi ai ridicat. Pentru rugăciunile lor şi ale Preacuratei Tale Maici, în pace adâncă păzeşte Biserica şi poporul nostru, iubitorule de oameni. Doamne, slavă Ţie.

Şi acum...,

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat şi Învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut pe Tine şi se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

Dacă se face binecuvântarea prinoaselor se cântă de două ori Troparul Sfinţilor Români

Tropar, glas 1

Mulţumire aducem Ţie, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel cu ce puterea Sfântului Duh pe strămoşii noştri i-ai luminat şi prin Apostolul Tău, Andrei, la cunoaşterea Ta, adevăratul Dumnezeu i-ai adus; şi dintr-înşii sfinţi ai ridicat, ca să se roage pentru sufletele noastre, (de 2 ori)

Preotul cădeşte prinoasele de fiecare dată în cele patru laturi ale mesei.
Urmează Troparul Născătoare de Dumnezeu..., se face binecuvântarea prinoaselor şi se cântă
Fie numele Domnului binecuvântat...; Bogaţii au sărăcit....

Dacă se face priveghere, preotul de pe solee zice:
Binecuvântarea Domnului peste voi toţi... şi se citesc cei opt psalmi ai Utreniei.

Dacă nu se face Privegherea, preotul zice:
Înţelepciune... şi se face Otpustul după rânduiala cunoscută.

Rânduiala Utreniei

La „Dumnezeu este Domnul...” se cântă Troparul Învierii glas 1: Piatra fiind pecetluită... (de 2 ori)

Slavă..., Troparul Sfinţilor Români, glasul al 8-lea:

Binecuvântat eşti, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce prin Apostolul Tău Andrei, cel întâi chemat, pe strămoşii noştri, cu învăţătura Ta cea dumnezeiască i-ai luminat şi cu lucrarea Sfântului Duh din neamul nostru cete de sfinţi ai ridicat. Pentru rugăciunile lor şi ale Preacuratei Tale Maici, în pace adâncă păzeşte Biserica şi poporul nostru, Iubitorule de oameni, slavă Ţie.

Şi acum...,

Cela ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat şi Învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut pe Tine şi care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

După întâia Catismă, Ectenia mică cu ecfonisul: Că a Ta este Stăpânirea...

Primul rând de Sedelne ale Învierii, glas 1:

Mormântul tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea îngerului ce s-a arătat care a vestit femeilor Învierea. Pe tine, pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt ca unul Dumnezeul nostru.

Slavă...,

Pe cruce fiind pironit de voie, Îndurate, în mormânt fiind ca un mort, Dătătorule de viaţă, stăpânirea morţii ai zdrobit moartea Ta, Puternice. Că de Tine s-au cutremurat portarii iadului; Tu împreună ai sculat pe morţii cei din veac, ca un iubitor de oameni.

Şi acum...,

Maică a lui Dumnezeu, pe tine te ştim toţi cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate, care şi după naştere te-ai arătat fecioară cu adevărat. Pe tine te avem ocrotitoare noi, păcătoşii; pe tine izbăvire întru ispite te-am câştigat, singura cu totul fără prihană.

Apoi se zice: Doamne, miluieşte (de 3 ori);
Slavă..., Şi acum..., apoi se citeşte a doua Catismă.
Ectenia mică. Ecfonisul: Că bun şi iubitor de oameni eşti...

Al doilea rând de Sedelne:

Femeile, dis-de-dimineaţă au venit la mormânt şi, vedere îngerească văzând, s-au cutremurat; mormântul a strălucit viaţă, minunea le-a spăimântat pe ele. Pentru aceasta, mergând au vestit ucenicilor Învierea. Iadul l-a prădat Hristos, ca Cel ce este singur tare şi puternic; şi pe cei căzuţi i-a sculat, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.

Slavă...,

Pe Cruce fiind pironit, Viaţa tuturor, şi între morţi fiind socotit, Tu, Domnul cel fără de moarte, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, şi ai sculat pe Adam din stricăciune. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă: Slavă patimilor Tale, Hristoase; slavă Învierii Tale; slavă smereniei Tale, unule Iubitorule de oameni.

Şi acum...,

Marie, ceea ce eşti cinstit locaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi cei căzuţi în prăpastia cumplitei deznădăjduiri şi a greşelilor şi a necazurilor; că tu eşti izbăvitoare şi ajutătoare a păcătoşilor, ocrotitoare tare şi miluieşti pe robii tăi.

Doamne, miluieşte (de 3 ori); Slavă..., Şi acum..., Catisma a 17-a.
Dacă biserica are hramul Sfinţilor Români se cântă Polieleul: Robii, robii Domnului..., apoi,

Mărimurile

Mărimu-vă pe voi, Sfinţilor toţi, care din neamul nostru românesc aţi odrăslit şi cinstim sfântă pomenirea voastră, că voi vă rugaţi pentru noi lui Hristos, Dumnezeul nostru.

Veniţi, toţi credincioşii, să lăudăm pe toţi Sfinţii care prin nevoinţele lor pe Hristos L-au preamărit şi pământul ţării noastre l-au sfinţit, zicând: pe ocrotitorii României.

Stihurile

1. Fericit bărbatul, care n-a umblat în sfatul necredincioşilor şi în calea păcătoşilor n-a stătut şi pe scaunul hulitorilor n-a şezut.
2. Că ştie Domnul calea drepţilor, iar calea necredincioşilor va pieri.
3. Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi de El cu cutremur.
4. Fericiţi toţi cei ce nădăjduiesc în El.
5. Scoală, Doamne, mântuieşte-mă, Dumnezeul meu.
6. A Domnului este mântuirea şi peste poporul Tău binecuvântarea Ta.

Apoi binecuvântările Învierii.
Ectenia mică Ecfonisul: Că s-a binecuvântat numele Tău...

Ipacoi

Pocăinţa tâlharului raiul a dobândit, iar plângerea mironosiţelor bucuria a vestit; că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Apoi Sedelnele Sfinţilor, glasul 1:

Să ne bucurăm şi să ne veselim astăzi, în ziua prăznuirii Sfinţilor Români, că dreptcredincioasa Românie printr-înşii se preamăreşte şi în toate laturile lumii numele ei se vesteşte; iar în ceruri, odată cu voi, Sfinţilor, înaintea Prea Sfintei Treimi se pomeneşte şi de nesfârşite daruri cereşti şi pământeşti se împărtăşeşte.

Slavă...,

Pe cei ce pe Hristos L-au iubit jertfelnic, dreapta credinţă au păzit, învăţătura Lui neschimbată au mărturisit, Biserica au întărit şi pe poporul nostru de asupriri l-au apărat, pe Sfinţii Români, adunându-ne, cu evlavie cinstindu-i, să-i preamărim.

Şi acum...,

Moştenirea ta suntem, Preacurată Maică, şi ţie ne rugăm în încercările ce vin asupra noastră. Caută cu osârdie spre neputinţele noastre şi fiii lângă noi în pătimirile noastre, miluind pe cei ce neîncetat te preamăresc pe tine.

Dacă nu este hramul bisericii, după al doilea rând de sedelne urmează: Binecuvântările Învierii.
Ectenia mică şi ecfonisul: Că s-a binecuvântat...

Ipacoi:

Pocăinţa tâlharului raiul a dobândit...

Antifoanele, glas 1:
Când sunt necăjit, auzi durerile mele...

Prochimenul: Acum Mă voi scula, zice Domnul, pune-mă-voi întru mântuire, îndrăzni-voi întru El.

Stihul: Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate.

Acum Mă voi scula, zice Domnul...

A treia oară pe larg:
Acum Mă voi scula, zice Domnul...!

Preotul: Domnului să ne rugam!
Strana: Doamne, miluieşte.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru...!

Toată suflarea să laude pe Domnul (de 2 ori)
Suflarea toată şi toată făptura....

Şi se urmează rânduiala cunoscută pentru citirea Sfintei Evanghelii.
Se citeşte Evanghelia a doua a Învierii de la Marcu..., apoi Învierea lui Hristos văzând...,
După citirea Sfintei Evanghelii, se cântă: Învierea lui Hristos văzând..., apoi Psalmul 50...,

Slavă...,
Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, Milostive...

Şi acum...,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...

Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule!

Înviind Iisus din Mormânt...

Dacă s-a făcut Litie seara, se rosteşte ecfonisul: Cu mila şi cu îndurările...
Dacă nu s-a făcut Litie, se rosteşte rugăciunea: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău...

Canoanele:

La Canonul Învierii şi al Născătoarei de Dumnezeu se adaugă Canonul Tuturor Sfinţilor Români.

Canonul Sfinţilor Români, glas 1:

Stih: Pe toţi Sfinţii Români să-i cinstim ca pe cei ce se roagă pentru noi

Cântarea 1

Doamne, Cel ce dai înţelepciune celui ce cere, luminează mintea mea şi deschide-mi buzele mele ca să înalţ slujbă de laudă celor ce s-au făcut vase alese ale Sfântului Duh şi neîncetat se roagă pentru sufletele noastre.

Pe calea vieţii celei vremelnice, în vremurile de grele încercări şi asupriri, noi poporul Tău am aflat izbăvire prin mijlocirea sfinţilor care s-au ridicat din neamul nostru şi pe care cu dragoste îi cinstim.

Slavă...,

Pentru Tine, Cel ce ai pătimit pentru mântuirea lumii, toţi Sfinţii Români au primit patimile cu bucurie şi prin acestea se arată următori Ţie, iubindu-Te pe Tine, Cel ce ne-ai iubit pe noi şi viaţă veşnică ne-ai dăruit.

Şi acum...,

Fecioară de Dumnezeu aleasă, ceea ce ai născut cu puterea Prea Sfântului Duh, pe Fiul Cel de o fiinţă cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, pe Acela roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Catavasie: Deschide-voi gura mea...

Văzând acum cu duhul întristarea noastră pentru dezbinarea dintre fraţi, voi, care pentru unitatea credinţei, fiind în viaţa aceasta aţi luptat suferind chinuri, rugaţi-vă Mântuitorului Hristos să sădească în sufletele noastre dragostea unuia faţă de altul şi a tuturor faţă de Biserica Sa cea sfântă şi de neamul nostru românesc.

Îmbrăcându-vă cu puterea Celui ce a purtat pe Cruce neputinţele noastre, întru tot lăudaţilor mucenici: Ermil şi Stratonic, Nicandru şi Marcian, Dasie şi Emilian, împreună cu preoţii Montanus şi Romul, cu diaconii Silvan şi Donat, cu Sava de la Buzău, Ioan Valahul, Ioan cel Nou de la Suceava, cu Cuvioşii Visarion şi Sofronie, preoţii Ioan şi Moise din Sibiel, cu Oprea şi cu toţi Sfinţii mărturisitori, voi aţi stricat trufia celor ce caută să strice dreapta credinţă, de Dumnezeu fericiţilor.

Slavă...,

Cu pavăza dreptei credinţe întrarmându-vă, vitejeşte aţi sfărâmat toate asupririle tiranilor; şi pe fraţii voştri întru dreapta mărturisire i-aţi îmbărbătat şi a rămâne în sânul Bisericii Ortodoxe i-aţi îndemnat, unde să cânte neîncetat: Sfânt eşti, Doamne!

Şi acum...,

Nu înceta a te ruga pentru noi şi pentru ţara noastră, Prea Sfântă Fecioară şi cu a ta mijlocire, izbăveşte-ne de toate nevoile.

Catavasie: Pe ai tăi cântăreţi...

Ectenia mica. Ecfonisul: Că Tu eşti...

Sedealna

Să ne bucurăm şi să ne veselim, astăzi, în ziua prăznuirii Sfinţilor Români, că dreptcredincioasa Românie printr-înşii se preamăreşte şi în toate laturile lumii numele ei se vesteşte. Iar în ceruri, odată cu voi, Sfinţilor, înaintea Prea Sfintei Treimi, se pomeneşte şi de nesfârşite daruri cereşti şi pământeşti se împărtăşeşte.

Slavă...,

Pe cei ce pe Hristos, jertfelnic L-au iubit, dreapta credinţă au păzit, învăţătura lui neschimbată au mărturisit, Biserica au întărit şi pe poporul nostru de tot felul de asupriri l-au apărat, pe Sfinţii Români, adunându-ne, cu evlavie cinstindu-i, să-i preamărim.

Şi acum...,

Moştenirea Ta suntem, Preacurată Maică şi Fecioară Maria şi ţie ne rugăm cu smerenie şi la tine alergăm în încercările care vin asupra noastră. Caută cu osârdie spre neputinţele noastre şi fii lângă noi în pătimirile noastre, miluind pe cei ce neîncetat te preamăresc pe tine.

Cântarea a 4-a:

Doamne, tu în grădina dumnezeieştii Tale Biserici, flori cu bună mireasmă ai arătat pe Sfinţii ce s-au ridicat din neamul nostru şi cu apele înţelepciunii tale i-ai adăpat pe ei. Pentru aceasta au odrăslit roadele cunoştinţei de Dumnezeu, întărind în dreapta credinţă pe cei ce cu laude Te slăvesc pe Tine.

Nu aţi murit, voi Sfinţilor, căci trăind cineva pentru Dumnezeu, izvorul vieţii nu moare niciodată, ci trece de aici la viaţa cea veşnică. Pentru aceasta, pe noi, fraţii voştri, nu ne uitaţi, ci, prin rugăciunile voastre, învredniciţi-ne pe noi toţi a dobândi viaţa cea veşnică.

Slavă...,

De pe toate „gurile de rai” ale plaiurilor noastre, cuvioşilor părinţi şi cuvioase maici aţi privit spre raiul cel ceresc, pe care l-aţi dobândit cu însutite nevoinţe duhovniceşti. Şi pe noi, fiii voştri sufleteşti ne învredniciţi să-l dobândim, cu rugăciunile voastre cele bineprimite de Dumnezeu.

Şi acum...,

Nu trece cu vederea cererile celor ce se roagă ţie cu credinţă, ceea ce eşti cu totul lăudată. Ci, pentru rugăciunile Tuturor Sfinţilor Români, le primeşte şi le du la picioarele Fiului Tău şi Dumnezeului nostru, rugându-L să ne ajute nouă, că pe tine ocrotitoare te-am câştigat.

Catavasie: Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc...

Cântarea a 5-a:

Pe cei ce Dumnezeului Celui Viu au slujit, ţara şi poporul de asupriri au apărat, Biserica şi credinţa au întărit, învăţătura dreptmăritoare au proslăvit: pe binecredincioşii voievozi şi domni, pe arhierei, preoţi şi diaconi, cuvioşii părinţi şi cuvioasele maici şi pe toţi martirii neamului nostru, cu cântări duhovniceşti să-i preamărim.

Pe cuvioşii părinţi: Daniil Sihastrul, Paisie de la Neamţ, Iosif şi Chiriac de la Bisericani, Vasile de la Poiana Mărului, Ioan Iacob de la Neamţ, împreună cu Cuvioasa Parascheva de la Iaşi şi Teodora de la Sihla împreună cu alţi desăvârşiţi nevoitori întocmai cu marii cuvioşi: Antonie cel Mare, Sava cel Sfinţit, Eftimie şi Macarie, Onufrie şi Teodosie cel Mare, să-i cinstim.

Slavă...,

Ca slujitori ai lui Dumnezeu fiind, în dragostea Sfintei Treimi aţi intrat şi pe pământ cu glas de trâmbiţă aţi îndemnat: să ne iubim unii pe alţii ca într-un gând să mărturisim pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Fă-te turn de apărare, de îngrădire şi întărire nouă, celor ce viaţa cea pământească o petrecem în ţara aceasta, numită „grădina” ta, Preacurată, ca să te lăudăm şi să te slăvim, ceea ce eşti cu totul fără de prihană,

Catavasie: Spăimântatu-s-au toate....

Cântarea a 6-a:

Moldova, cea de Dumnezeu binecuvântată de Ştefan cel Sfânt apărător şi sub ocrotirea Sfântului Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă aşezată, cu măreţe mănăstiri şi biserici împodobită arătatu-s-a loc de înălţare duhovnicească pentru sfinţii români care împodobesc cerul şi se roagă pentru mântuirea sufletelor noastre.

Ca ocrotitor al Ţării Româneşti, Sfinte Mare Mucenice Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, roagă-te Mântuitorului Hristos, împreună cu Sfântul Grigorie Decapolitul, cu Sfântul Nicodim de la Tismana, cu Părintele nostru Nifon Patriarhul, cu Cuviosul Dimitrie cel Nou, cu Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica, cu Sfinţii Ierarhi Calinic de la Cernica, şi Grigorie Dascălu, cu Sfintele Muceniţe Filofteia şi Tatiana, ca să reverse asupra noastră mila Sa cea nemărginită, deşi nevrednici suntem de aceasta.

Slavă...,

Transilvania, ca cea de a treia provincie românească după numărul Sfintei Treimi, chinuri a pătimit împreună cu fiii săi de la neamurile care s-au ridicat cu răutate asupra credinţei ortodoxe şi au prigonit pe cei ce lăudau pe Dumnezeu după nestricata predanie. Dar, Dumnezeu a dat tărie fiilor săi şi a ridicat apărători pe Sfinţii Ierarhi Ilie Iorest şi Sava, pe Iosif mărturisitorul, pe Cuvioşii Visarion şi Sofronie, pe preoţii Ioan şi Moise din Sibiel, pe Oprea Mucenicul şi pe alţi mulţi mărturisitori, pe care nici sabia, nici temniţa, nici frica nu i-au putut opri a apăra şi a întări pe fraţii lor în păstrarea dreptei credinţe.

Şi acum...,

Gavriil zicându-ţi „Bucură-te!”, bucurie neamului omenesc a binevestit. Căci dintru tine a răsărit Hristos Mântuitorul sufletelor noastre, pe care roagă-l ca totdeauna, în pace şi în dragoste să petrecem viaţa noastră.
Catavasie: înţelepţii lui Dumnezeu ...

Condac, glasul al 8-lea:

Ca pe o pârgă a firii, Ţie, Săditorul făpturii, Biserica noastră dreptmăritoare îţi aducem pe toţi sfinţii care au odrăslit din neamul nostru şi toate laturile ţării le-au sfinţit prin însutite osteneli şi nevoinţe duhovniceşti şi, ca pe o cunună cu nestemate împodobită la tronul Prea Sfintei Treimi o aşează, ca să se roage pururea pentru pacea toată lumea şi pentru mântuirea sufletelor noastre.

Icos:

Veniţi toţi credincioşii să ne veselim duhovniceşte, că ne-a sosit astăzi zi de aleasă prăznuire în cinstea Tuturor Sfinţilor Români şi care împreună cu toţi sfinţii din toată lumea se roagă lui Dumnezeu să reverse asupra noastră darurile Sale cele mântuitoare. Pentru aceasta, cu glas de bucurie şi cu cuget curat să strigăm, zicând:

Bucuraţi-vă, voievozi şi domni, care cu puterea Crucii aţi biruit pe vrăjmaşi, poporul din robie l-aţi scăpat, credinţa dreptmăritoare aţi apărat şi biserici spre slava lui Dumnezeu aţi înălţat;

Bucuraţi-vă, Arhierei sfinţiţi, care drept învăţând cuvântul adevărului, credinţa aţi păzit şi cu sabia Duhului împotriva ereticilor aţi stat neclintiţi;

Bucuraţi-vă, Sfinţilor mucenici, nebiruiţi ostaşi ai lui Hristos, ce împreună cu noii mucenici din zilele noastre, pentru Hristos chinuri aţi răbdat;

Bucuraţi-vă, mărturisitori ai dreptei credinţe, care cu neînfricată mărturisire a credinţei până la jertfă, în închisori şi temniţe v-aţi sfârşi viaţa pentru apărarea legii strămoşeşti;

Bucuraţi-vă, Cuvioşi părinţi şi Cuvioase maici, care de lume v-aţi lepădat şi lui Hristos aţi urmat, nevoindu-vă în peşterile de la Basarabi, în Carpaţi şi în tot locul patriei noastre;

Bucuraţi-vă, voi, toţi Sfinţii Români, prin care Dumnezeu Cel slăvit în Sfânta Treime S-a preaslăvit, credinţa s-a întărit, Biserica s-a împodobit şi ţara noastră în lume s-a vestit.

Sinaxar
În Duminica Sfinţilor Români

În prima Duminică după Pogorârea Sfântului Duh, aşa cum au aşezat dumnezeieştii Părinţi, se face amintirea Tuturor Sfinţilor, arătând că, prin întruparea Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi prin lucrarea Duhului Sfânt, oamenii sunt mântuiţi şi chemaţi să realizeze cea mai înaltă treaptă a desăvârşirii, sfinţenia, „Să ne curăţim pe noi de toată întinăciunea trupului şi a duhului, desăvârşind sfinţenia în frica lui Dumnezeu " (II Corinteni 7, 1).

Mântuitorul Hristos, care a curăţit, a sfinţit şi a înţelepţit pe cei de o fire cu noi şi i-a aşezat din nou înlocui cetei îngereşti căzute i-a adus lui Dumnezeu Tatăl ca pe o pârgă a firii omeneşti pe cei care în multe chipuri au bineplăcut Lui. Iar ei au urmat Lui, după cuvântul care este scris: „Fiţi Sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt" (I Petru 1, 16).

Sărbătoarea aceasta arată evlavia credincioşilor faţă de sfinţii Bisericii care sunt cunoscuţi, dar mai ales fată de sfinţii care, din diferite pricini au rămas necunoscuţi, dar înaintea lui Dumnezeu se bucură de multă cinste. Dar s-a mai rânduit această sărbătoare şi pentru că nu se pot prăznui toţi sfinţii în timpul anului bisericesc şi, ca să nu rămână fără cinstire cu slujbă, s-a procedat aşa, credincioşii împărtăşindu-se, în felul acesta şi de darurile duhovniceşti primite de la sfinţii neştiuţi pe nume. Un alt motiv este acesta că sfinţii, fiind una în Hristos şi toţi mărturisind „Un Domn, o credinţă şi un botez”, alcătuiesc o singură Biserică biruitoare, chemând pe credincioşi la unitate într-o singură Biserică, sfântă, sobornicească şi apostolică, după dorinţa Mântuitorului „O turmă şi un Păstor”, fapt ce a determinat pe Sfinţii Părinţi să hotărască o zi pentru a se face pomenirea lor.

Multe Biserici dreptmăritoare, dorind să întărească mai mult cinstirea sfinţilor ştiuţi, dar mai ales pe aceea a sfinţilor ale căror nume nu ne sunt cunoscute, au rânduit o anumită zi pentru cinstirea sfinţilor din neamurile lor. Şi văzând că acest lucru este de mult folos duhovnicesc credincioşilor, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a rânduit ca în Duminica a II-a după Pogorârea Sfântului Duh să se facă prăznuirea Sfinţilor Români ştiuţi, dar mai ales a celor ce nu sunt ştiuţi de noi, dar ştiuţi de Dumnezeu, („Cel ce cunoaşte mulţimea stelelor, cărora le-a dat nume” şi care prin vieţuirea, pătimirea şi mărturia lor pentru Hristos, au ajuns „prieteni şi casnici ai lui Dumnezeu, Celui în Treime lăudat şi închinat”. Sfinţii sunt podoaba Bisericii, pentru că ei sunt „mlădiţele desăvârşirii” din „viţa” cea desăvârşită, sfântă şi dumnezeiască, viţa nemuririi care este Domnul Hristos. Ca prezenţă reală şi lucrătoare a Sfântului Duh, Biserica noastră, încă de la începuturile ei, de când Sfântul Apostol Andrei, întâiul chemat, prin propovăduirea Cuvântului Evangheliei a aşezat-o pe temelia apostolică, a făcut să odrăslească dintre fiii ei sfinţi vase alese ale Sfântului Duh şi prieteni ai lui Dumnezeu. Plămada daco-română din care s-a născut poporul român a fost udată cu sângele martirilor misionari care au sfinţit acest pământ pe care s-a născut poporul nostru, iar Sfântul Duh, precum la crearea lumii era prezent ca Mângâietor, Duh al Adevărului şi Dătător de Viaţă. De aceea, poporul român când a apărut în istorie a apărut în acelaşi timp şi creştin. Între sfinţii martiri care au suferit chinuri pe pământul ţării noastre încă de la început, şi care sunt cunoscuţi până astăzi, amintim pe: Pasicrate şi Valention, pe Iuliu Veteranul, pe Nicandru şi Marcian, pe Isihie şi Dasie, pe Epictet şi Astion, pe sfinţii de la Niculiţel, pe Emilian din Durostorum şi Hermes, pe Lup şi Sava de la Buzău şi alţi sfinţi mucenici pe care, din cauza trecerii vremurilor nu-i mai ştim pe nume, dar care toţi au pătimit şi şi-au vărsat sângele lor pentru Hristos, Cel ce S-a răstignit pe Cruce şi cu Sângele Său a spălat păcatele lumii. Alături de ei, ca cei ce s-au arătat luminători ai neamului nostru, facem amintirea Sfinţilor ierarhi, preoţi şi diaconi din primele veacuri, ca urmaşi ai Sfântului Apostol Andrei, cum sunt: Sfântul Episcop Martir Irineu, Sfinţii Bretanion şi Teotim, episcopi de Tomis, Sfântul Niceta, Preotul Montanus şi soţia sa Maxima, Preotul Romul, Diaconii Donat, Silvan, Ermil şi mulţi alţi episcopi, preoţi şi diaconi care s-au arătat propovăduitori, apărători şi păstrători ai învăţăturii dreptmăritoare a Bisericii lui Hristos. Împreună cu ei cinstim pe Sfinţii Ierarhi Mărturisitori Ilie Iorest şi Sava, Mitropoliţii Ardealului, pe Sfântul Ierarh Iosif de la Partoş, pe Preoţii Ioan din Galeş şi Moise din Sibiel, pe Cuvioşii Sofronie de la Cioara, Visarion şi Oprea Nicolae din Sălişte, care toţi au apărat pe credincioşii şi credinţa ortodoxă din Ardeal, suferind chinuri, unii sfârşindu-şi viaţa în temniţele întunecoase ale Apusului. Toţi, cu creştinească vitejie înarmându-se, au îmbărbătat întreg poporul cel asuprit şi i-au îndemnat să stăruiască în dreapta credinţă ortodoxă.

Cinstim odată cu aceştia ceata cuvioşilor părinţi şi cuvioaselor maici care, de pe meleagurile dobrogene şi până pe piscurile Munţilor Carpaţi s-au nevoit în post şi rugăciune, slujind lui Dumnezeu ziua şi noaptea şi împodobindu-se cu însutite nevoinţe duhovniceşti.

Pomenim pe Cuvioşii de la Basarabi, pe Cuviosul Ioan Casian, Gherman din Dobrogea şi Dionisie cel Mic; care au dat mărturie despre monahismul românesc până în părţile Apusului: pe Nicodim cel Sfinţit, organizatorul monahismului în Ţara Românească; Cuvioşii Vasile de la Moldoviţa, Iosif şi Chiriac de la Bisericani, Daniil, Simeon şi Amfilobie, sihaştrii renumiţi ai vremii, Ioan de la Prislop, Rafail de la Agapia, Ioan de la Râşca, Vasile de la Poiana Mărului, Paisie de la Neamţ, mari organizatori de mănăstiri, povăţuitori iscusiţi în rugăciunea inimii şi neîntrecuţi duhovnici pentru credincioşi; Cuvioşii Antonie de la Iezerul-Vâlcea şi Antipa de la Calapodeşti care a sihăstrit în Muntele Athos, Ioan Iacob care a pusnicit la Locurile Sfinte; pe Cuvioasa maică Teodora de la Sihla, împreună cu şirul lung de cuvioşi părinţi şi cuvioase maici care au sfinţit locurile tainice ale patriei noastre prin nevoinţele lor duhovniceşti şi, în desăvârşită smerenie trăindu-şi viaţa şi păstrându-şi în taină numele, au rămas necunoscuţi de noi, dar sunt cunoscuţi şi preamăriţi de Dumnezeu.

Mulţimea Sfinţilor Români se împodobeşte cu Binecredincioşii voievozi şi domni Ştefan cel Mare, Martirii Brâncoveni Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi şi alţi voievozi, care au apărat poporul de asupriri nedrepte, au făcut scut de apărare pentru întreaga creştinătate împotriva invaziei otomane, Ortodoxia a întărit şi biruitori, cu puterea Sfintei Cruci, în numele lui Hristos s-au arătat.

Lor se alătură Sfinţii Ierarhi Antim Ivireanul şi Teodosie de la Brazi, Sfântul Calinic de la Cernica, Sfântul Grigorie Dascălu şi alţi sfinţi, care cu sabia duhului şi cu tăria credinţei s-au arătat biruitori şi pe credincioşi i-au întărit în mărturisirea dreptei credinţe.

Şirul acestor sfinţi este neîntrerupt până astăzi şi sporeşte neîncetat. De aceea la ziua prăznuirii lor, cu smerenie să ne plecăm genunchii înaintea Atotputernicului Dumnezeu şi cu stăruinţă să-L rugăm, ca prin mijlocirea sfinţilor odrăsliţi din neamul nostru românesc, ale Preacuratei Maicii Sale şi ale tuturor Sfinţilor să reverse asupra ţării noastre, asupra poporului nostru cel binecredincios de pretutindeni şi a conducătorilor lui, asupra Bisericii noastre dreptmăritoare, toate darurile Sale cele bogate, păstrându-ne în dragoste, pace şi bună rânduială, ca într-un gând să mărturisim unitatea credinţei.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, mântuieşte-ne şi ne miluieşte pe noi. Amin!

Cântarea a 7-a:

Ce laudă vom aduce vouă, sfinţilor ierarhi, care cu fluierul teologiei, oile cuvântătoare la Păstorul cel Bun le-aţi chemat şi la staulul Bisericii celei una le-aţi călăuzit şi din izvorul cel curat al învăţăturii dumnezeieşti le-aţi adăpat şi pe toţi i-aţi învăţat să cânte: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!

Nu este nici o laudă vrednică de a cinsti cum se cuvine pe Sfinţii Ierarhi: Irineu, Teotim, Niceta, împreună cu Ghelasie, Leontie, Nifon Patriarhul, Iosif cel Nou, Ilie şi Sava, Calinic de la Cernica, Antim Ivireanul Grigorie Dascălu, Teodosie şi care toţi, cu toiagul Crucii turma cuvântătoare de lupii cei răpitori au păzit şi cu împărtăşirea Sfintelor Taine i-au întărit pentru a cânta neîncetat: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!

Slavă...,

Ai Treimii laudă aţi fost voi Sfinţilor martiri şi mărturisitori care de la început şi până în zilele noastre, pe poporul nostru ca unii care din mijlocul lui aţi odrăslit, cu rugăciunile voastre îl întăriţi şi pe calea mântuirii îl călăuziţi şi pe toţi învăţaţi să cânte: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!

Şi acum...,

De toate primejdiile păzeşte pe robii tăi binenecuvântată Născătoare de Dumnezeu, că pe tine ocrotitoare te avem în necazurile noastre şi mijlocitori pentru noi aducem pe toţi Sfinţii Români, cu care cântăm: Binecuvântat eşti Dumnezeul părinţilor noştri!

Catavasia: N-au slujit făpturii ...

Cântarea a 8-a:

Bucură-te, pământ dobrogean, că tu primul ai primit sămânţa cea bună, Cuvântul lui Dumnezeu, şi udat cu sângele martirilor ai rodit însutit cete de sfinţi care au bineplăcut lui Hristos şi ne-au învăţat să cântăm: Tineri, lăudaţi, preoţi, binecuvântaţi şi cu toţi preaînălţaţi pe Hristos, Dumnezeul nostru în veci!

Nu este o cunună mai de preţ, nici laudă mai mare adusă neamului nostru decât cununa cetelor de Sfinţi odrăsliţi de aceste meleaguri pe care Hristos o aşează pe creştetul nostru, împărtăşindu-ne de slava cea nepieritoare de care şi ei se bucură în cer, chemându-ne pe toţi să cântăm: Tineri, lăudaţi, preoţi, binecuvântaţi şi cu toţi preaînălţaţi pe Hristos, Dumnezeul nostru în veci!

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh,Dumnezeu.

Arătându-vă ca nişte luminători prea străluciţi, Sfinţilor Români, aţi luminat cerul Bisericii noastre Ortodoxe, apărând ţara şi poporul de orice asuprire, ca în pace şi dreptate, în dragoste şi curăţie să cântăm: Tineri, lăudaţi, preoţi, binecuvântaţi şi cu toţi preaînălţaţi pe Hristos, Dumnezeul nostru în veci!

Şi acum...,

Cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, să ne izbăvim de greşelile cele cumplite şi să dobândim, Preacurată, dumnezeiasca binecuvântare a Fiului lui Dumnezeu, Celui ce din tine, în chip negrăit S-a întrupat şi din robia păcatului ne-a mântuit.

Stihul: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm ...

Catavasia: Pe tinerii cei bine credincioşi ...

Cântarea a 9-a:

Întru Domnul punând nădejdea luptei voastre pentru apărarea dreptei credinţe, aţi biruit şi aţi surpat uneltirile asupritorilor pornite asupra noastră, pentru care voi înşivă aţi avut de pătimit. Pentru aceasta, Sfânta Biserică dreptmăritoare, căreia drum spre biruinţă i-aţi deschis, cu cântări cinsteşte astăzi sfântă pomenirea voastră.

Jertfă deplină şi bineprimită v-aţi adus pe voi înşivă, Sfinţilor Români, Celui ce S-a jertfit pentru noi şi, după vrednicie, aţi primit cununa biruinţei celei neveştejite, din dreapta cea purtătoare de viaţă, înaintea Căruia stând, rugaţi-vă să reverse asupra noastră darul păcii şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă...,

Singuri, nevrednici suntem nu numai a ne ruga dar şi a ne apropia de Tine, o, Prea Sfântă Treime! Însă, aducând Ţie spre mijlocire pentru noi nevoinţele, ostenelile şi lacrimile Tuturor Sfinţilor Români, care peste veacuri au bineplăcut Ţie, pe care primindu-le întru Jertfelnicul cel mai presus de ceruri, nu ne lepăda pe noi, cei lipsiţi.

Şi acum...,

Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale Tuturor Sfinţilor Români, pacea Ta dă-ne-o nouă şi ne miluieşte pe noi, ca un îndurat şi de oameni iubitor.

Stih: Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu miluieşte-ne pe noi!
Catavasie: Tot neamul omenesc...

Preotul: Ectenia mică.
Strana: Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru.

Luminânda a 2-a:

Piatra văzând-o răsturnată, mironosiţele se bucurau că au văzut pe un tânăr şezând în mormânt şi acela le-a zis lor: Iată Hristos S-a sculat, spuneţi ucenicilor, împreună şi lui Petru: Mergeţi mai înainte în Muntele Galileii; acolo Se va arăta vouă, precum a spus mai înainte prietenilor.

Slavă...,

Veniţi, iubitorilor de prăznuire, să lăudăm pe apărătorii şi sprijinitorii noştri, pe Sfinţii Români, cei ce, pe pământ fiind s-au arătat plini de Duhul Sfânt şi din iubire faţă de Fiul lui Dumnezeu, prin însutite osteneli, pământul ţării noastre, Grădina Maicii Domnului l-au făcut. Iar acum, stând înaintea Sfintei Treimi, neîncetat se roagă zicând: Izbăveşte, Doamne, Dumnezeul nostru, ţara aceasta în care se preamăreşte preasfânt numele Tău şi apără neamul nostru de toată reaua întâmplare.

Şi acum..., a Născătoarei

Un înger a spus Fecioarei: Bucură-te, mai înainte de zămislirea Ta, Hristoase; şi tot un înger a răsturnat piatra mormântului Tău. Căci acela, în locul întristării, semne de negrăită bucurie a adus; iar acesta, în locul morţii, pe Tine, Dătătorul de viaţă, propovăduindu-te şi mărindu-te, a vestit femeilor şi prietenilor învierea.

Laudele:

Se pun pe (8) glas; din care patru ale Învierii pe glas 1 şi patru ale Sfinţilor Români.

Stih: Ca să facă între dânşii judecată scrisă; slava aceasta este a tuturor cuvioşilor Lui.

Lăudăm Hristoase, patima Ta cea mântuitoare şi slăvim Învierea Ta.

Stih : Lăudaţi pe Domnul întru sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui.

Cela ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi,
împacă viaţa noastră, Doamne, precum Cel singur atotputernic.

Stih: Lăudaţi pe Domnul întru puterile Lăudaţi-L pe El după mulţimea slavei Lui.

Cel ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu Învierea Ta, Hristoase,
învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te slăvim.

Stih: Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi-n alăută.

Pogorârea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă slăvind-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să te lăudăm şi Te slăvim.

Stihirile Sfinţilor Români, glasul 1:

Stih: Lăudaţi-L pe El în timpane şi în hore, lăudaţi-L pe El în strune şi-n organe.

Luptele nevoinţelor săvârşind şi zdrobind meşteşugirile nevăzuţilor vrăjmaşi, aţi rămas necunoscuţi oamenilor dar cunoscuţi lui Dumnezeu, Cel ce v-a proslăvit pe voi, Sfinţilor Români. Ca unii ce aveţi îndrăzneală către Hristos şi bine v-aţi luptat, tuturor ne dăruiţi, prin rugăciunile voastre, curăţire de păcate şi mare milă.

Stih: Lăudaţi-L pe El în chimvale binerăsunătoare, lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare.
Toată suflarea să laude pe Domnul.

Arătatu-v-aţi Bisericii noi stele luminoase, Sfinţilor Români, prin arătarea darurilor care întru voi erau ascunse şi pe care le daţi celor ce laudă pomenirea voastră, într-un glas strigând: Bucuraţi-vă, ostaşi ai lui Hristos, care aţi dus cu nevoinţă lupta bunei credinţe! Bucuraţi-vă, arhierei şi preoţi, cei ce la lumina cunoştinţei de Dumnezeu pe poporul nostru aţi călăuzit; Bucuraţi-vă, cei ce în nevoinţe pustniceşti viaţa aţi trăit; Bucuraţi-vă, toţi Sfinţii Români, lauda şi bucuria cetelor cereşti.

Stih: Strigat-au drepţii şi Domnul i-a auzit pe dânşii...

Lăudăm nevoinţele voastre, care pentru Hristos le-aţi răbdat, şi cu vitejie sufletească, pe începătorul întunericului aţi biruit. Pentru aceasta, adunându-ne astăzi în sfintele lăcaşuri zidite şi apărate de voi, aducem slavă lui Dumnezeu, Cel ce v-a întărit în luptele muceniceşti, iar către voi cu veselie strigăm: Bucuraţi-vă, Sfinţilor Români, lauda purtătorilor de chinuri, întărirea Bisericii, frumuseţea şi cinstea neamului nostru.

Stih: Minunat este Dumnezeu, întru Sfinţii Săi, Dumnezeul lui Israel.

Zburând cu aripile dumnezeieştii credinţe, în toată lumea aţi dus vestea despre dreptcredincioasa Românie: în Ierusalim prin Ioan Iacob de la Neamţ; în Constantinopol Ioan Valahul şi Mucenicii Brâncoveni; în vestita Romă Ioan Casian, povăţuitorul călugărilor, iar Muntele Athos împodobit a fost de Paisie de la Neamţ şi Antipa de la Calapodeşti ce împreună cu Pimen şi cu Gheorghe de la Cernica numele Domnului au chemat. Pentru aceasta cu ei împreună să rugăm pe Domnul, pace şi milă ţării noastre să dăruiască.

Slavă..., glasul al 2-lea:

Cu miresme venind femeile cele ce au fost cu Maria şi, nepricepându-se cum le va fi ca să-şi împlinească dorirea, li s-a arătat piatra răsturnată şi un dumnezeiesc tânăr potolind tulburarea sufletelor lor. Că a zis: S-a sculat Iisus Domnul. Pentru aceasta, vestiţi propovăduitorilor Lui ucenici să meargă în Galileea şi-L vor vedea pe El înviat din morţi, ca pe Dătătorul de viaţă şi Domnul.

Şi acum...,

Preabinecuvântată eşti... Doxologia mare Ecteniile şi Otpustul.

La Liturghie

La Fericiri se pun Fericirile Învierii glas 1, pe patru,
iar din Canonul Tuturor Sfinţilor Români Stihirile Cântării a 4-a, pe patru

Apostolul: Din epistola către Evrei: cap. II, vers. 33 (vezi la Duminica Tuturor Sfinţilor)

Evanghelia: De la Matei: cap. V, 14-16 şi X, 32-33; X, 17, 18,22.

Chinonicul:

Lăudaţi pe Domnul din Ceruri, şi: Bucuraţi-vă, drepţilor, întru Domnul, drepţilor se cuvine laudă.
Aliluia, Aliluia, Aliluia.*

*Slujbă alcătuită de Pr. Prof. Florian Boitan, revizuită de P.S. Irineu Slătineanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Râmnicului şi aprobată de Comisia Sinodală pentru Canonizarea Sfinţilor Români în şedinţa de lucru din 20-21 octombrie 2005

Sursa: Slujba Sfinţilor Români la duminica a II-a după Rusalii, Sfânta Arhiepiscopie a Bucureştilor, Bucureşti, 2006

<sus