|
LA VECERNIA MICĂ
La Doamne strigat-am..., stihirile pe 4, glasul al 4-lea:
Podobie: Dat-ai semn celor ce se tem...
Veniţi toţi credincioşii, cu inimi curate şi cu dreaptă credinţă, să lăudăm cu cântări duhovniceşti pe slăvitul Ştefan Voievod, fiul preaiubit al părinţilor săi Bogdan şi Maria, care s-a arătat, prin râvnă dumnezeiască, Soare al Moldovei, mare binefăcător al Casei lui Dumnezeu şi către Domnul pururea rugător (de două ori).
Pe apărătorul întregii creştinătăţi şi al credinţei noastre strămoşeşti, pe atletul lui Hristos, pe Binecredinciosul Ştefan Voievod, care ne apără de potrivnici, toţi credincioşii să-l lăudăm.
Astăzi, împreună cu întreaga suflare românească, cu aleasă evlavie şi cu inimi curate, cinstim faptele măreţe ale slăvitului Ştefan Voievod, ostaşul lui Hristos, cel ce s-a luptat pentru dreapta credinţă, pe care într-un glas cu cântări duhovniceşti să-l lăudăm.
Slavă..., glasul al 4-lea:
Veniţi toţi iubitorii de rugăciune, unind credinţa cu fapta bună, să lăudăm pe slăvitul Ştefan al Moldovei, care prin acestea a bineplăcut lui Dumnezeu, iar după strămutarea la cereştile locaşuri se roagă neîncetat pentru pacea lumii şi mântuirea sufletelor noastre.
Şi acum... a Brâului (dacă nu este duminică), glasul al 2-lea:
Gândul şi mintea curăţindu-ne, cu îngerii să prăznuim şi noi luminat, începând cântarea lui David, Fecioarei Mirese a Împăratului Hristos Dumnezeului nostru, zicând: scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţeniei Tale, că ai împodobit-o pe dânsa ca pe o cămară frumoasă, şi ai dăruit-o cetăţii Tale, Stăpâne, să o apere şi să o acopere de cei potrivnici, cu puternică tăria Ta, pentru rugăciunile ei.
La Stihoavnă:
glasul al 2-lea, Podobie: Ca pe un viteaz ...
Astăzi, toţi credincioşii saltă de bucurie, văzând cum se cinsteşte cu alese laude şi cântări duhovniceşti Voievodul Ştefan, apărătorul Moldovei, prin care Dumnezeu S-a preamărit.
Stih: Înălţat-am pe cel ales din poporul Meu, aflat-am pe David sluga Mea, cu untdelemn sfânt al Meu l-am uns pe el.
Astăzi, Cuviosul Daniil Sihastrul se bucură că fiul său duhovnicesc acum este lăudat după cuviinţă cu psalmi şi cântări duhovniceşti, pentru marea sa iubire faţă de ţara strămoşească şi credinţa creştinească.
Stih: Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi.
Toate cetele purtătorilor de biruinţă, la prăznuirea dreptului Voievod, îşi unesc glasurile în rugăciuni şi cântări de laudă, slăvind pe Dumnezeu, Care prin cruce a dat biruinţă alesului Său asupra potrivnicilor; pentru aceea cu credinţă şi noi ne rugăm: pomeneşte-ne, Doamne, în Împărăţia Ta, dimpreună cu cel pe care l-ai iubit.
Slavă... asemenea
Astăzi, toată suflarea românească, într-un glas îl laudă, cu inima smerită, pe mult iubitorul Casei lui Dumnezeu, pe fericitul Ştefan, marele ctitor de locaşuri sfinte în care neîncetat Se preamăreşte Dumnezeu, Cel Unul în fiinţă şi închinat în trei Ipostasuri.
Şi acum... a Brâului
glasul al 2-lea, Podobie: Ca pe un viteaz ...
Racla care ţine veşmântul tău, Preacurată, chivot de sfinţenie şi sfinţită îngrădire, slavă şI laudă, şi izvor de tămăduiri robilor tăi, în toate zilele se arată, la care, astăzi, cu evlavie adunându-ne, lăudăm măririle tale cele multe şi noianul minunilor.
Tropar, glasul 1:
Apărător neînfricat al credinţei şi patriei străbune, mare ctitor de locaşuri sfinte, Ştefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri.
Slavă... Şi acum... a Brâului
Tropar, glasul al 8-lea:
Născătoare de Dumnezeu Pururea Fecioară, acoperământul oamenilor, veşmântul şi brâul preacuratului tău trup, puternic acoperământ cetăţii tale ai dăruit. Născând mai presus de fire şI nestricată rămânând, întru Tine şi firea şi vremea se înnoiesc.
LA VECERNIA MARE:
După obişnuitul Psalm, se cântă: Fericit bărbatul..., starea întâi
La Doamne, strigat-am..., stihirile pe 8, glasul al 4-lea:
trei ale Brâului şi cinci ale Sfântului
Podobie: Dat-ai semn celor ce se tem...
Veniţi toţi credincioşii, cu inimi curate şi cu dreaptă credinţă, să lăudăm cu cântări duhovniceşti pe slăvitul Ştefan Voievod, fiul preaiubit al părinţilor săi Bogdan şi Maria, care s-a arătat, prin râvnă dumnezeiască, Soare al Moldovei, mare binefăcător al Casei lui Dumnezeu şI către Domnul pururea rugător (de două ori).
Pe apărătorul întregii creştinătăţi şi al credinţei noastre strămoşeşti, pe atletul lui Hristos, pe Binecredinciosul Ştefan Voievod, care ne apără de potrivnici, toţi credincioşii să-l lăudăm.
Astăzi, împreună cu întreaga suflare românească, cu aleasă evlavie şi cu inimi curate, cinstim faptele măreţe ale slăvitului Ştefan Voievod, ostaşul lui Hristos, cel ce s-a luptat pentru dreapta credinţă, pe care într-un glas cu cântări duhovniceşti să-l lăudăm.
Veniţi toţi iubitorii de rugăciune, unind credinţa cu fapta bună, să lăudăm pe slăvitul Ştefan al Moldovei, care prin acestea a bineplăcut lui Dumnezeu, iar după strămutarea la cereştile locaşuri se roagă neîncetat pentru pacea lumii şi mântuirea sufletelor noastre.
Astăzi, toţi credincioşii saltă de bucurie, văzând cum se cinsteşte cu alese laude şi cântări duhovniceşti Voievodul Ştefan, apărătorul Moldovei, prin care Dumnezeu S-a preamărit.
Astăzi, Cuviosul Daniil Sihastrul se bucură că fiul său duhovnicesc acum este lăudat după cuviinţă cu psalmi şi cântări duhovniceşti, pentru marea sa iubire faţă de legea strămoşească şi credinţa creştinească.
Toate cetele călugărilor la prăznuirea dreptului Voievod, îşi unesc glasurile în rugăciuni şI cântări de laudă, slăvind pe Dumnezeu, Care prin cruce a dat biruinţă alesului Său asupra potrivnicilor; pentru aceea cu credinţă şi noi ne rugăm: pomeneşte-ne Doamne, întru Împărăţia Ta, dimpreună cu cel pe care l-ai iubit.
Astăzi, toată suflarea românească într-un glas îl laudă, cu inima smerită, pe binefăcătorul Casei lui Dumnezeu, pe fericitul Ştefan, mare ctitor de locaşuri sfinte în care neîncetat Se preamăreşte Dumnezeu, Cel Unul în fiinţă şi închinat în trei Ipostasuri.
Slavă..., glasul al 2-lea:
Veniţi binecredincioşilor creştini să lăudăm pe fiul dreptei credinţe şi apărătorul creştinătăţii, pe marele Ştefan al Moldovei, care cu vitejie şi înţelepciune s-a luptat, şi a biruit, cu puterea lui Dumnezeu, pe potrivnicii ţării şi ai credinţei strămoşeşti. Acest vrednic cinstitor de Hristos s-a întrarmat în luptele sale cu puterea Sfintei Cruci, cu pavăza dreptei credinţe, a dragostei de neam şi a nădejdii în ajutorul lui Dumnezeu. Pentru aceasta să alergăm toţi la mormântul său cu smerenie şi cu neclintită credinţă, rugând pe milostivul Dumnezeu, ca prin rugăciunile lui să ne dea biruinţă asupra potrivnicilor, pace lumii şi mântuire sufletelor noastre.
Şi acum... a Brâului, glasul al 2-lea:
Gândul şi mintea curăţindu-ne, cu îngerii să prăznuim şi noi luminat, începând cântarea lui David, Fecioarei Mirese a Împăratului Hristos Dumnezeului nostru, zicând: scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţeniei Tale, că ai împodobit-o pe dânsa ca pe o cămară frumoasă, şi ai dăruit-o cetăţii Tale, Stăpâne, să o apere şi să o acopere de cei potrivnici, cu puternică tăria Ta, pentru rugăciunile ei.
VOHOD, Lumină lină..., apoi
Prochimenul zilei
(unde este hram, Prochimenul: Cine este Dumnezeu...)
Paremiile
Din cartea a treia a Regilor, citire:
(VIII, 22, 27-30)
Apoi a stat Solomon înaintea jertfelnicului Domnului, în faţa întregii adunări a lui Israel, şi şi-a ridicat mâinile la cer şi a zis: «Oare adevărat să fie că Domnul va locui cu oamenii pe pământ? Cerul şi cerul cerurilor nu Te încap, cu atât mai puţin acest templu pe care l-am zidit numelui Tău; însă caută la rugăciunea robului Tău şi la cererea lui, Doamne Dumnezeul meu! Ascultă strigarea şi rugăciunea lui cu care se roagă Ţie astăzi; să-Ţi fie ochii Tăi deschişi ziua şi noaptea la templul acesta, la acest loc, pentru care Tu ai zis: „Numele Meu va fi acolo”; să asculţi strigarea şi rugăciunea cu care robul Tău se va ruga în locul acesta. Să asculţi rugăciunea robului Tău şi a poporului Tău, Israel, când ei se vor ruga în locul acesta; să asculţi din locul şederii Tale cel din ceruri, să asculţi şi să miluieşti».
Din proorocia lui Isaia, citire:
(LXI, 10; LXII, 1-5)
Bucura-Mă-voi întru Domnul, sălta-va de veselie sufletul Meu întru Dumnezeul Meu, că M-a îmbrăcat cu haina mântuirii, cu veşmântul veseliei M-a acoperit. Ca unui mire Mi-a pus Mie cunună şi ca pe o mireasă M-a împodobit cu podoabă. Pentru Sion nu voi tăcea şi pentru Ierusalim nu voi avea odihnă până ce dreptatea lui nu va ieşi ca lumina şi mântuirea lui nu va arde ca o flacără. Atunci neamurile vor vedea dreptatea ta şi toţi regii slava ta şi te vor chema pe tine cu nume nou, pe care-l va rosti gura Domnului. Şi tu vei fi ca o cunună de mărire în mâna Domnului şi ca o diademă regală în mâna Dumnezeului tău. Şi nu ţi se va mai zice ţie: „Alungată”, şi ţării tale: „Pustiită”, ci tu te vei chema: „Întru tine am binevoit” şi ţara ta: „Cea cu bărbat”, că Domnul a binevoit întru tine şi pământul tău va avea un soţ. Şi în ce chip tânărul se însoţeşte cu fecioara, Cel ce te-a zidit Se va însoţi cu tine, şi în ce chip mirele se veseleşte de mireasă, aşa Se va veseli de tine Dumnezeul tău!
Din proorocia lui Isaia, citire:
(LX, 1-15)
Luminează-te, luminează-te, Ierusalime, că vine lumina ta, şi slava Domnului peste tine a răsărit! Căci iată întunericul acoperă pământul, şi bezna, popoarele; iar peste tine răsare Domnul, şi slava Lui străluceşte peste tine. Şi vor umbla regi întru lumina ta şi neamuri întru strălucirea ta. Ridică împrejur ochii tăi şi vezi, că toţi se adună şi se îndreaptă către tine. Fiii tăi vin de departe şi fiicele tale sunt aduse pe umeri. Atunci vei vedea, vei străluci şi va bate tare inima ta şi se va lărgi, căci către tine se va îndrepta bogăţia mării şi avuţiile popoarelor către tine vor curge. Caravane de cămile te vor acoperi, şi dromadere din Madian şi Efa. Toate sosesc din Şeba, încărcate cu aur şi cu tămâie, cântând laudele Domnului. Toate turmele Chedarului la tine se vor aduna, berbecii din Nebaiot te vor sluji pe tine şi ca o jertfă bineplăcută se vor urca pe jertfelnicul Meu, şi templul rugăciunii Mele se va slăvi. Cine zboară ca norii şi ca porumbiţa spre sălaşul ei? Căci pentru Mine se adună corăbiile, în frunte cu cele din Tarsis, ca să aducă de departe pe feciorii tăi; aurul şi argintul lor pentru numele Dumnezeului tău şi pentru Sfântul lui Israel, Care te preamăreşte. Feciorii de neam străin zidi-vor zidurile tale şi regii lor în slujba ta vor fi, că întru mânia Mea te-am lovit şi în îndurarea Mea M-am milostivit de tine. Porţile tale mereu vor fi în lături, zi şi noapte vor rămâne deschise, ca să se care la tine bogăţiile neamurilor, iar regii lor în fruntea lor vor fi. Căci neamul şi regatul care nu vor sluji ţie vor pieri şi neamurile acelea vor fi nimicite. Mărirea Libanului, chiparosul, ulmul şi merişorul la tine vor veni, cu toţii laolaltă, ca să împodobească locaşul cel sfânt al Meu, şi Eu voi slăvi locul unde se odihnesc picioarele Mele. Şi feciorii asupritorilor tăi smeriţi la tine vor veni şi se vor închina la picioarele tale toţi cei ce te-au urât şi pe tine te vor numi: cetatea Domnului, Sionul Sfântului lui Israel. Din părăsită şi defăimată ce erai pe veci, voi face din tine mândria veacurilor, bucurie din neam în neam.
LA LITIE
Stihira hramului, apoi Idiomela Sfântului, glasul al 6-lea:
Astăzi se bucură cetatea de scaun a Sucevei, dimpreună cu cetăţile de pe malul Nistrului şi din toată Moldova, pe care nebiruitul Ştefan Voievod le-a înălţat şi întărit întru apărarea creştinătăţii şi pământului străbun. Drept aceea se cuvine să ne bucurăm şi noi împreună cu moşii şi strămoşii care s-au jertfit pentru neam şi credinţa străbună, lăudând cu cântări duhovniceşti pe Dreptcredinciosul Voievod Ştefan al Moldovei.
Slavă... glasul al 5-lea:
Împodobeşte-te cetate a Sucevei, că astăzi stăpânul tău, apărătorul Moldovei şi al creştinătăţii, este lăudat la mormântul său din Sfânta Mănăstire Putna, care a fost aleasă loc de odihnă a celui ce nu a avut odihnă întru apărarea dreptei credinţe.
Şi acum... a Brâului, glasul al 2-lea:
Ca şi cu o cunună prea luminoasă s-a îmbrăcat Biserica lui Dumnezeu cu Sfântul tău veşmânt, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, şi bucurându-se se luminează astăzi, şi în taină se veseleşte grăind ţie stăpână: Bucură-te diademă cinstită şi coroana dumnezeieştii slave; bucură-te singura slavă a plinirii şi veşnica veselie; bucură-te limanul şi folosinţa celor ce aleargă la tine, şi mântuirea noastră.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul 1:
Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului Său, glăsuieşte David psalmistul. Cinstită este înaintea Domnului şi moartea binecredinciosului Voievod, aşa cum mărturiseşte poporul, care l-a plâns ca pe un părinte al său, numindu-l „Ştefan cel Mare şi Sfânt”.
Stih: Înălţat-am pe cel ales din poporul Meu, aflat-am pe David sluga Mea, cu untdelemn sfânt al Meu l-am uns pe el.
Plăcut fiind lui Dumnezeu, mărite Ştefane, ţi s-au arătat Sfinţii Mari Mucenici: Procopie, Gheorghe şi Dimitrie, întărindu-te în lupta cu potrivnicii creştinătăţii, pe care cu puterea lui Dumnezeu i-ai biruit.
Stih: Pentru aceasta Te-a uns pe Tine Dumnezeul Tău, cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât părtaşii Tăi.
Pe cei trei mari Sfinţi Mucenici ai lui Hristos şi ostaşi purtători de biruinţă i-ai avut ocrotitori în luptele tale, mărite Ştefane, cărora biserici preafrumoase le-ai înălţat, ca în ele să Se preaslăvească Dumnezeu, Care, prin mijlocirile lor, ţi-a dat ţie biruinţă asupra vrăjmaşilor.
Slavă... glasul 1:
Mormântul tău, Sfinte Ştefane Voievod, loc sfânt de închinăciune s-a făcut nouă celor de un neam şi o credinţă cu tine, străjuit fiind pururea de lumina candelei, pentru tine, o, purtătorule de lumină a biruinţei. Primeşte în dar rugăciunile noastre şi le înalţă ca o tămâie cu bun miros către tronul dumnezeiesc, ca să primim în dar de la Dumnezeu pace sufletelor noastre şi mare milă.
Şi acum... a Brâului, glasul al 4-lea:
Sfânta punere în raclă a veşmântului tău, Stăpână, prăznuire o am câştigat veselindu-ne, că astăzi ai binevoit a se da cetăţii tale sfinţită îmbrăcăminte, cămară nefurată, dar cinstit, bogăţie nemutată, izvor de tămăduiri plin de daruri duhovniceşti.
La binecuvântarea pâinilor
Tropar, glasul 1:
Apărător neînfricat al credinţei şi patriei străbune, mare ctitor de locaşuri sfinte, Ştefane Voievod, roagă pe Hristos Dumnezeu, să ne izbăvească din nevoi şi din necazuri. (o dată)
Alt tropar, glas 2:
Neînfricat apărător al dreptei credinţe, te-a avut pe tine Biserica lui Hristos, Binecredinciosule Voievod Ştefane, pentru care tot poporul te-a numit mare, bun şi sfânt, şi te-a cinstit. Drept aceea noi pururea te avem întăritor credinţei noastre ortodoxe şi al ţării ocrotitor, prin rugăciunile tale cele către Dumnezeu.
Troparul Brâului, glas 8:
Născătoare de Dumnezeu Pururea Fecioară, acoperământul oamenilor, veşmântul şi brâul preacuratului tău trup, puternic acoperământ cetăţii tale ai dăruit. Născând mai presus de fire şi nestricată rămânând, întru Tine şi firea şi vremea se înnoiesc.
LA UTRENIE:
La Dumnezeu este Domnul..., Troparul Brâului de două ori
Slavă... al Sfântului, Şi acum... al Brâului
După Catisma întâi, Sedelna, glas 3
Podobie: Pentru mărturisirea...
Veniţi toţi credincioşii să lăudăm după vrednicie pe apărătorul dreptei credinţe, pe slăvitul Ştefan cel cu nume de cunună, care cu dreptate şi cu dragoste a cârmuit poporul încredinţat lui de Dumnezeu biruind pe cei potrivnici cu puterea Sfintei Cruci.
Slavă... Şi acum... a Brâului
glas 4, Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Punerea în raclă a cinstitului tău veşmânt o prăznuieşte astăzi poporul tău, Prealăudată, şi neîncetat cântă ţie: Bucură-te, Fecioară, lauda creştinilor!
După Catisma a doua, Sedelna, glas 6
Podobie... Puterile îngereşti...
Astăzi cetele ctitorilor, oştirea ţării şi vieţuitorii mănăstirilor se bucură, împreună cu toţi credincioşii, aducând laude lui Dumnezeu, în ziua cinstirii celui care şi-a împodobit capul cu cununa biruinţelor şi a faptelor bune, înţeleptul cârmuitor al Moldovei, Ştefan Voievod. Drept aceea împreună să strigăm: Slavă Ţie, Doamne, Cel ce ai dăruit alesului Tău unele ca acestea.
Slavă... Şi acum..., a Brâului
glas 4, Podobie: Arătatu-Te-ai astăzi...
Prăznuieşte astăzi lumea cinstită punerea în raclă a veşmântului tău, o curată, şi cu dragoste cântă ţie: Bucură-te, Fecioară, ajutătoarea credincioşilor.
POLIELEUL: Robii Domnului...
MĂRIMURILE:
Stih 1: Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria.
Stihiră: Fericimu-te pe tine, Binecredinciosule Voievod Ştefane, că iubind pe Dumnezeu, credinţa ai apărat şi lăcaşuri sfinte ai zidit.
Altă stihiră: Veniţi, toţi iubitorii de Hristos, să lăudăm pe măritul Voievod Ştefan, zicând: pe marele apărător al creştinătăţii.
Stihuri:
2. Fulgerele Lui au luminat lumea.
3. Că a întărit lumea care nu se va clinti.
4. În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor.
5. Vestiţi printre neamuri mărirea Lui şi la toate popoarele minunile Lui.
6. Supus-a popoarele nouă şi neamurile sunt sub picioarele noastre.
După Polieleu, Sedelna glas 8:
Podobie: Pre înţelepciunea....
Cu puterea credinţei întărindu-se Dreptcredinciosul Voievod, cu vrednicie creştinească a purtat pe umerii săi Crucea lui Hristos. Nici necazurile vieţii, nici amărăciunea ispitelor şi nici durerea rănilor nu i-au slăbit râvna şi dragostea pentru apărarea credinţei şi a ţării. Povăţuitor prea luminat având pe Sfântul Daniil Sihastrul, a luptat cu vitejie, biruind prin Cruce pe toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi. Drept aceea, cu bucurie să strigăm: Slavă Ţie, Doamne, Care dai biruinţă celor ce cu dreaptă credinţă săvârşesc sfântă pomenirea lui.
Slavă... Şi acum... a Brâului, glas 4:
Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...
Izvoarele tămăduirilor, Născătoare de Dumnezeu, care ies din preacinstita raclă a acoperământului tău ca din Eden, adapă faţa pământului, vărsând daruri celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta te lăudăm şi, cu credinţă, te slăvim, şi, cu mulţumită, te cântăm pururea: Bucură-te, ceea ce eşti singura nădejde a celor ce te laudă!
Antifonul întâi al glasului 4
Prochimen, glas 4
Înălţat-am pe cel ales din poporul Meu; aflat-am pe David sluga Mea, cu untdelmn sfânt al Meu l-am uns pe el.
Stih: Pentru aceasta Te-a uns pe Tine, Dumnezeul Tău cu untdelemnul bucuriei, mai mult decât pe părtaşii Tăi.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Utrenia Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena (Ioan X, 9-16):
Zis-a Domnul: Eu sunt uşa...
Psalmul 50
Slavă..., glas 2
Pentru rugăciunile Binecredinciosului Tău Ştefan, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Şi acum...,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curăţeşte mulţimea greşelilor noastre.
Stih: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...
Stihira, glas 6
Pomenirea Binecredinciosului Voievod Ştefan, ca nişte mir prea sfânt, s-a revărsat astăzi peste noi toţi, care cu dragoste îl cinstim, pentru credinţa cea dreaptă, roditoare de fapte bune: zidind biserici, ajutând pe cei săraci şi mulţumind lui Dumnezeu pentru toate bunătăţile primite prin bunătatea Sa.
CANOANELE
Se pun: al Născătoarei de Dumnezeu pe 6, din Minei,
al Binecredinciosului Voievod Ştefan pe 8.
Al Născătoarei de Dumnezeu:
Cel dintâi cu irmosul pe 6, alcătuire a lui Iosif.
Cântarea 1, glas 4:
Canonul Binecredinciosului Voievod Ştefan
Cântarea 1, glas 8
Irmos: Apa trecând-o ca pe uscat...
Din copilărie iubind pe Dumnezeu, dreapta credinţă ai apărat, fericite Ştefane, biruind pe vrăjmaşi cu puterea lui Dumnezeu.
Dragostea de ţară şi dreapta credinţă le-ai primit de la mama ta, mărite Voievod, iar râvna pentru apărarea lor de la tatăl tău, Bogdan, ai învăţat-o.
Slavă...
Moartea nedreaptă a tatălui tău te-a făcut să lupţi pentru dreptate şi să iei cârma ţării, pe care ai condus-o cu înţelepciune şi iubire de oameni, apărând vitejeşte, cu puterea lui Dumnezeu, glia românească şi credinţa creştină.
Şi acum...
Ceea ce eşti uşă a dumnezeiescului Răsărit, deschide-mi uşile pocăinţei şi din uşile păcatului celui de moarte purtător, cu mijlocirea ta, scapă-mă, Stăpână.
Catavasie: Deschide-voi gura mea...
Cântarea a 3-a
Irmos: Doamne, Cel ce ai făcut...
Multe ai pătimit în viaţa ta, Binecredinciosule Voievod: rana nevindecată de la picior, moartea celor din neamul tău, ura necredincioşilor şi multe alte suferinţe; dar nici una dintre ele nu te-au despărţit de dragostea lui Hristos Dumnezeu.
Luând aminte la cuvintele apostolului: „Vouă vi s-a dăruit, pentru Hristos, nu numai să credeţi în El, ci să şi pătimiţi pentru El”, cu neclintită statornicie le-ai împlinit, Sfinte Ştefane.
Slavă...
Ştiind că lauda creştinilor este Crucea lui Hristos, pe aceasta ai avut-o armă nebiruită, în luptele cu potrivnicii credinţei creştine, pe care biruindu-i, laudă neîncetată lui Dumnezeu ai adus, zidind biserici şi mănăstiri, frumoase cetăţi ale dreptei credinţe.
Şi acum...
Din sfinţita vieţuire căzând eu, Preacurată, m-am asemănat necuvântătoarelor şi osândit de tot m-am făcut. Ceea ce ai născut pe Judecătorul, de toată judecata scapă-mă şi mă miluieşte.
Sedelna, glas 8
Podobie: Pe Înţelepciunea şi Cuvântul...
Cu ce laude vom încununa îndeajuns pomenirea măritului Ştefan, cel ce pururea ne povăţuieşte cu pilda vieţii sale la smerenie şi pocăinţă, căci el a zis după înfrângerea de la Războieni: „Creştinii au fost biruiţi de păgâni cu voia lui Dumnezeu, ca să mă pedepsească pentru păcatele mele şi lăudat să fie numele Lui”. Aceste cuvinte, punându-le în inimile noastre, să ne învăţăm a mulţumi lui Dumnezeu pentru toate şi cu umilinţă să ne mărturisim păcatele, pentru a lua iertare de la Hristos, Dumnezeul nostru.
Slavă... Şi acum... a Brâului
glas 4, Podobie: Cel ce Te-ai înălţat...
Izvoarele tămăduirilor, Născătoare de Dumnezeu, care ies din preacinstita raclă a acoperământului tău ca din Eden, adapă faţa pământului, vărsând daruri celor ce te cinstesc pe tine cu credinţă. Pentru aceasta te lăudăm şi, cu credinţă, te slăvim, şi, cu mulţumită, te cântăm pururea: Bucură-te, ceea ce eşti singura nădejde a celor ce te laudă!
Cântarea a 4-a
Irmos: Auzit-am, Doamne, taina...
Înălţând biserici în ţară şi peste hotare, cu bucurie ai cântat lui Dumnezeu: „Cât este de bine şi cât e de frumos să locuiască fraţii împreună”. Pentru aceasta cu credinţă te lăudăm.
Cu creştinească dragoste te-ai îndreptat către mănăstirile din Sfântul Munte Athos, dându-le cele trebuitoare pentru a-şi redobândi frumuseţea şi trăinicia cea dintâi.
Slavă...
Iubind podoaba Casei lui Dumnezeu, te-a sfinţit pe tine Părintele luminilor, şi dorind să te împărtăşeşti pururea din binecuvântarea sfintelor rugăciuni, acum neîncetat eşti pomenit în ceata ctitorilor preafericiţi, pentru faptele dragostei tale creştineşti.
Şi acum...
Luminează sufletul meu cel întunecat de păcate, ceea ce ai născut pe Soarele dreptăţii, pururea Fecioară.
Cântarea a 5-a
Irmos: Mânecând strigăm Ţie...
Iubitor al rugăciunii fiind tu, pe aceasta pe buze şi în inimi ai avut-o pururea, pentru aceasta Dumnezeu ascultându-te, ţi-a dăruit biruinţă asupra vrăjmaşilor văzuţi şi nevăzuţi, Voievodule.
Sprijinitori ai luat în rugăciunile tale către Dumnezeu pe cuvioşii părinţi şi ceata preoţilor, înălţând împreună cu ei biserici şi mănăstiri, pe care le-ai înzestrat cu cele de trebuinţă.
Slavă...
Dragostea de rugăciune şi post de la mama ta, Maria Doamna, ai învăţat-o, încredinţat fiind că biruinţa asupra vrăjmaşilor creştinătăţii numai prin acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, este dobândită.
Şi acum...
Sufletul meu, cel ce prin îndemnarea şarpelui cu desfătări trupeşti întinat s-a făcut, curăţeşte-l Fecioară Preacurată.
Cântarea a 6-a
Irmos: Rugăciunea mea voi vărsa...
Văzând mulţimea duşmanilor ce se oştesc împotriva ţării tale şi a dreptei credinţe, ţi-ai pus nădejdea în Dumnezeu, întărit fiind în lupte de Sfinţii Mari Mucenici Gheorghe, Dimitrie şi Procopie.
Cu semnul Sfintei Cruci şi cu icoana Sfântului Mare Mucenic Gheorghe însemnând steagurile oştirii tale, ai biruit pe toţi potrivnicii ţării şi ai credinţei neamului creştinesc.
Slavă...
Porunca iubirii şi a iertării vrăjmaşilor te-ai ostenit a o împlini iertând pe tătarul Oană şi cu aceeaşi iubire şi iertare ai chemat în ţară pe Mihu, alungând din inima ta toată ura şi mânia, dând uitării relele pricinuite de ucigaşii tatălui tău.
Şi acum...
Vindecă inima mea cea bolnavă şi rănită cumplit cu muşcarea celui viclean, Fecioară, şi mă învredniceşte vindecării şi mă miluieşte pe mine cel ce nădăjduiesc întru tine, cu rugăciunile tale, Preacurată.
CONDAC, glas 1
Iubind pe Dumnezeu cu adevărat, slăvite Ştefane, sfinte biserici şi mănăstiri ai înălţat; pe cei săraci ai ajutat şi pe cei greşiţi i-ai iertat. Pentru aceste fapte ale tale, Dumnezeu te-a înzestrat cu înţelepciune şi putere ca să biruieşti pe vrăjmaşii ţării tale şi ai credinţei creştineşti. Drept aceea, te cinstim şi părinte te numim.
ICOS
Pe tine, Sfinte Ştefane Voievod, te laudă mulţimea cetăţilor, ce ţi-au fost scut de apărare în lupta cu vrăjmaşii ţării şi ai dreptei credinţe: de tine pomenesc sfintele locaşuri de închinare, ca nişte făclii de Înviere şi candele ale Duhului Sfânt; pe tine mulţimile călugărilor, împreună cu toţi rugătorii Bisericii dreptmăritoare, te cheamă stăruitor în sfintele lor rugăciuni, ca pe cel ce ai iubit podoaba Casei lui Dumnezeu, dăruind cele trebuincioase Bisericii, prin care Se slăveşte Dumnezeu, Cel ce dă înţelepciune, putere şi biruinţă celor ce se tem de El.
Sinaxar
Întru această lună, iulie, în 2 zile
pomenirea Binecredinciosului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt
„Fericiţi cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele. Fericit bărbatul, căruia nu-i va socoti Domnul păcatul, nici nu este în gura lui vicleşug”. (Ps. 31, 1-2)
Unul dintre aceşti fericiţi, a fost măritul Voievod Ştefan cel Mare al Moldovei (1457-1504), pe care poporul l-a numit şi „cinstit, bun, mare şi sfânt”. „Bun”, pentru faptele sale de milostenie şi iertarea celor greşiţi; „mare”, pentru iscusinţa cu care a condus ţara cu dreptate, întrucât prin el Dumnezeu a pedepsit pe cei lacomi şi trădători; „sfânt”, pentru luptele sale de apărare a întregii creştinătăţi, cât şi pentru numărul mare de biserici şi mănăstiri pe care le-a zidit şi înzestrat cu cele necesare spre slava lui Dumnezeu şi mântuirea credincioşilor.
Marele Voievod Ştefan al Moldovei a fost fiul binecredincioşilor creştini Voievodul Bogdan al II-lea şi Doamna Maria-Marina Oltea. Încă din copilărie a arătat o dragoste deosebită faţă de ţară şi credinţa strămoşească. Urcarea sa pe tronul Moldovei a urmat după vremuri tulburi de luptă pentru domnie.
Pe Câmpia Dreptăţii este întâmpinat de mulţimea poporului, în frunte cu Mitropolitul Teoctist, în ziua de 12 aprilie, anul mântuirii 1457. Întrebând poporul adunat dacă este cu voia tuturor să le fie domn, i s-a răspuns într-un glas: „Întru mulţi ani de la Dumnezeu să domneşti”. Şi a domnit, precum ştim, 47 de ani, 2 luni şi 3 săptămâni, luptând pentru apărarea hotarelor ţării şi a credinţei strămoşeşti, a întregii creştinătăţi, zidind cetăţi militare, dar şi cetăţi ale sufletului, adică multe biserici şi mănăstiri. În toate câte le făcea arăta dragoste, dreptate şi mărinimie, neuitând nici o clipă pe vitejii oşteni, pe cei săraci şi suferinzi, răsplătind şi ajutând pe toţi cu neţărmurită dragoste părintească.
Deşi a fost încercat de numeroase suferinţe: rana de la picior căpătată în lupta de la Chilia, moartea a patru copii şi a două soţii, trădarea unor sfetnici şi multe războaie, nu şi-a pierdut niciodată nădejdea în Dumnezeu, ci şi-a purtat crucea vieţii sale cu răbdare creştinească, luptând cu dârzenie şi neîntrecută iscusinţă împotriva duşmanilor ţării şi ai credinţei.
De aceea, istoria mărturiseşte că evlaviosul Ştefan Vodă a trăit nu pentru sine, ci pentru ţara şi credinţa întregului popor. El aducea mulţumiri şi laudă lui Dumnezeu, nu numai atunci când biruia, ci şi atunci când era biruit, fiind pentru noi un mare dascăl al pocăinţei.
Fericitul Voievod a luptat pentru apărarea întregii creştinătăţi, chemând la luptă sfântă pe cârmuitorii creştini ai Europei prin scrisoarea sa din ianuarie 1475, din care, pentru frumuseţea şi valoarea ei duhovnicească, redăm acest text:
„Prealuminaţilor, preaputernicilor şi aleşilor domni a toată creştinătatea, cărora această scrisoare a noastră va fi arătată sau de care ea va fi auzită. Noi Ştefan Voievod din mila lui Dumnezeu, Domn al Ţării Moldovei, mă închin cu prietenie vouă tuturor cărora vă scriu şi vă doresc tot binele şi vă spun domniilor voastre că necredinciosul împărat al turcilor a fost de multă vreme şi este încă pierzătorul întregii creştinătăţi şi în fiecare zi se gândeşte cum ar putea să supuie şi să nimicească toată creştinătatea. De aceea facem cunoscut domniilor voastre că pe la Boboteaza trecută, mai sus numitul turc a trimis în ţara noastră şi împotriva noastră o mare oştire în număr de 120.000 de oameni, al cărui căpitan de frunte era Soliman Paşa. Auzind şi văzând noi acestea, am luat sabia în mână şi cu ajutorul Domnului Dumnezeului nostru Atotputernic, am mers împotriva duşmanilor creştinătăţii şi i-am biruit, pentru care lăudat să fie Domnul Dumnezeul nostru. Auzind despre acestea, păgânul împărat al turcilor îşi puse în gând să-şi răzbune şi să vie, în luna mai, cu capul său şi cu toată oştirea sa împotriva noastră şi să supuie ţara noastră care e o parte creştinească şi pe care Dumnezeu a ferit-o până acum. Dacă această poartă, care e ţara noastră, va fi pierdută, atunci creştinătatea va fi în mare primejdie. De aceea ne rugăm de domniile voastre să ne trimiteţi pe căpitanii voştri împotriva duşmanilor creştinătăţii până mai este vreme, fiindcă turcul are acum mulţi potrivnici şi din toate părţile are de lucru cu oamenii ce-i stau împotrivă cu sabia în mână. Iar noi, din partea noastră, făgăduim pe credinţa noastră creştinească şi cu jurământul domniei noastre că vom sta în picioare şi ne vom lupta până la moarte pentru legea creştinească, noi cu capul nostru. Aşa trebuie să faceţi şi voi, pe mare şi pe uscat, după ce cu ajutorul lui Dumnezeu Cel Atotputernic noi i-am tăiat mâna dreaptă. Deci fiţi gata fără întârziere”.
Ştefan cel Mare a pus biruinţele în luptele purtate nu pe seama iscusinţei sale, ci a voii şi puterii lui Dumnezeu. Pentru credinţa şi smerenia sa, Dumnezeu i-a dat putere, înţelepciune, „har”, cum spune cuvântul Sfintei Scripturi (Iacov 4, 6).
Ştefan cel Mare a fost nu numai un apărător al credinţei creştine în luptele sale cu turcii şI tătarii, ci el a fost şi un mărturisitor al ei prin numărul mare de biserici ridicate cu purtarea sa de grijă, prin înzestrarea lor cu cele necesare slujbelor şi obştei călugărilor, care împleteau rugăciunile de zi şi de noapte cu lucrul mâinilor şi cultura minţii.
Ştefan cel Mare a zidit biserici şi mănăstiri nu numai în Moldova, ci şi în Muntenia şI Transilvania, mărturisind prin aceasta conştiinţa unităţii de credinţă şi neam. De asemenea şi la muntele Athos, unde pericolul otoman ameninţa tot atât de mult Ortodoxia, a înălţat, înnoit şi înzestrat mai multe biserici şi mănăstiri, între care la loc de cinste stă mănăstirea Zografu. Pe toate aceste sfinte lăcaşuri, Ştefan cel Mare le-a înălţat ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru biruinţele purtate în lupta cu duşmanii creştinătăţii, cât şi pentru cinstirea şi pomenirea celor căzuţi în luptele cu duşmanii credinţei neamului. Pentru aceasta, poporul l-a cinstit numindu-l „cel Sfânt”.
Ştefan cel Mare a fost un om al pocăinţei şi al rugăciunii: el a simţit permanent nevoia să se roage, să se încredinţeze, el şi familia sa, împreună cu cei vii şi cu cei morţi, rugăciunilor părinţilor sfinţiţi din sfintele biserici ctitorite de el, pe care-i numea „rugătorii noştri". „Să ne cânte nouă şi Doamnei Maria”, cerea călugărilor şi egumenului din Mănăstirea Neamţ, „în fiecare miercuri seara un parastas, iar joi o liturghie până în veac, cât va sta această mănăstire”.
Viaţa de rugăciune personală a lui Ştefan cel Mare ne este arătată şi de cele trei icoane unite, numite triptic: Mântuitorul, Maica Domnului şi Sfântul Ioan Botezătorul, păstrate până astăzi în Mănăstirea Putna, împreună cu o cruce, pe care slăvitul Voievod le purta la el permanent în călătorii şi mai ales în bătălii. Ştefan cel Mare şi Sfânt însoţea rugăciunea cu postul, înainte de a începe lupta cu duşmanii credinţei şi ai neamului şi după biruinţă, aşa cum aminteşte cronicarul că a făcut-o la Vaslui: „Cu toţii s-au legat a posti patru zile cu pâine şi apă”.
Ştefan cel Mare unea rugăciunea nu numai cu postul, ci şi cu fapta bună a milosteniei şi a dragostei creştine. Astfel, înzestra familiile tinere de curând căsătorite, cu cele necesare unei gospodării, pământ şi vite; nu uita niciodată pe vitejii luptători în atâtea războaie, arătând o deosebită purtare de grijă faţă de cei rămaşi cu infirmităţi, cum aminteşte tradiţia de Burcel, cel rămas fără o mână, căruia îi dăruieşte o pereche de boi, car şi plug, pentru a se putea gospodări singur, pentru a nu mai fi silit să-şi are pământul în zi de sărbătoare cu boi şi plug de împrumutat de la boieri.
Marele Voievod a fost deopotrivă om al dreptăţii şi al iubirii creştineşti, al iertării duşmanilor săi care au dat dovadă de căinţă pentru greşelile săvârşite: „Te-am iertat, scrie măritul Voievod lui Mihu, şi toată mânia şi ura am alungat-o cu totul din inima noastră. Şi nu vom pomeni niciodată în veci, cât vom trăi, de lucrurile şi întâmplările petrecute, ci te vom milui şi te vom ţine la mare cinste şi dragoste, deopotrivă cu boierii cei credincioşi şi de cinste”.
Întreaga sa viaţă Ştefan cel Mare a trăit sub povaţa permanentă a părintelui său duhovnicesc, Sfântul Daniil Sihastrul, căruia i-a arătat toată ascultarea şi cinstea cuvenită.
Acest fericit Voievod a cunoscut mai dinainte ceasul morţii, aşa cum este dat de Dumnezeu tuturor celor care au trăit viaţa cu adevărat creştineşte: „Iar când au fost aproape de sfârşenia sa, scrie cronicarul, chemat-au vlădicii şi toţi sfetnicii săi, boierii cei mari şi alţii, toţi câţi s-au prilejuit, arătându-le cum nu vor putea ţine ţara cum a ţinut-o el”. Cum vedem, grija pentru binele ţării şi al credinţei străbune o poartă în inima sa până în ceasul morţii. Cronicile vechi mai pun în gura măritului Voievod şi aceste cuvinte înainte de moarte: „Doamne, numai Tu singur ştii ce a fost în inima mea. Nici eresurile cele înşelătoare, nici focul vârstei tinereşti n-au putut a mă sminti, ci am întărit pe piatra care este Însuşi Hristos, pe a Cărui Cruce de-a pururi îmbrăţişată la piept ţinând, viaţa mea am închinat-o nesmintită printr-însa la Părintele veacurilor, prin care pe toţi vrăjmaşii am gonit şi înfrânt”.
Ştefan cel Mare „s-a strămutat la lăcaşurile de veci” la 2 iulie 1504 şi a fost îngropat în biserica Mănăstirii Putna, fiind plâns de întreg poporul, cum consemnează cronicarul: „iar pe Ştefan Vodă l-a îngropat ţara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna care era de dânsul zidită. Atâta jale era de plângeau toţi ca după un părinte al său, căci cunoşteau toţi că s-au scăpat (păgubit) de mult bine şi multă apărătură”. A fost plâns de întreg poporul şi de tot pământul Moldovei, cum se spune şi azi în cântarea populară: „Plânge dealul/ Plânge valea/ Plâng pădurile bătrâne/ Şi norodu-n hohot plânge/ Cui ne laşi pe noi, Stăpâne?”.
Ştefan a rămas nemuritor în inimile noastre; îl simţim cu toţii, mai ales atunci când ne aflăm în faţa mormântului său de la Putna şi în faţa icoanei sale, insuflându-ne aceeaşi dragoste de ţară şi credinţă strămoşească; îl simţim alături de noi la bucurii şi mai ales la durere, în vreme de năvălire a necazurilor asupra noastră.
Binecredinciosul Voievod a avut întotdeauna credinţa că Mântuitorul Iisus Hristos va mijloci la Judecata de Apoi şi va răsplăti pe toţi acei care şi-au jertfit viaţa pentru credinţă şI apărarea hotarelor ţării.
La mormântul său străjuieşte, de la moartea sa până astăzi, o candelă permanent aprinsă, dovedindu-se prin aceasta cinstirea de care s-a bucurat de-a lungul veacurilor din partea întregului popor, care dintotdeauna l-a venerat ca pe un sfânt, apărător al creştinătăţii, după cum se vede şi în pictura bisericii Mănăstirii Dobrovăţ (Jud. Iaşi), ultima sa ctitorie, pictată nu la mult timp după moartea sa.
De aceea trecerea lui în rândul sfinţilor prin hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 20 iunie, anul mântuirii 1992, este împlinirea unei fapte bineplăcute lui Dumnezeu şi potrivită cu evlavia poporului dreptcredincios. El este o icoană de lumină pentru tot poporul dreptcredincios, un ocrotitor al ctitorilor de locaşuri sfinte şi al celor care luptă pentru biruinţa Crucii şi a iubirii lui Hristos pentru oameni.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a
Irmos: Tinerii evrei în cuptor...
Întărindu-te cu postul şi cu rugăciunea, neclintit ai stat de strajă la poarta creştinătăţii, Ţara Moldovei, biruind pe duşmanii ei şi ai credinţei dreptmăritoare.
Dragostea creştinească şi dreptatea ţi-au fost călăuze vieţii. Drept aceea, pe săraci cu bunătate i-ai miluit şi pe oştenii luptători după dreptate i-ai răsplătit.
Slavă...
Ca un nou David te-ai arătat în luptă cu cei răi şi vicleni, pe care Dumnezeu prin tine i-a pedepsit după dreptate, aducând prin aceasta pace ţării tale şi dreptei credinţe întărire.
Şi acum...
De bună voia mea greşind şi robindu-mă cu netrebnice obiceiuri, la milostivirea ta cea obişnuită alerg acum; miluieşte-mă pe mine cel deznădăjduit, Preasfântă Născătoare de Dumnezeu.
Cântarea a 8-a
Irmos: De şapte ori cuptorul...
Statornic în nădejdea învierii şi a vieţii veşnice, gândul morţii pururea l-ai avut în inima ta, Sfinte Ştefane Voievod, pregătindu-te cu fapte bune, ca să dai răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, Căruia I-ai cântat: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Stăpânit cu totul de credinţa în învierea morţilor, ai împodobit mormintele părinţilor tăi, cerând de la Dumnezeu iertarea păcatelor şi mântuire.
Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.
Crezând şi rostind cu Apostolul „Pentru mine viaţa este Hristos, iar moartea un câştig”, în viaţă fiind, ţi-ai pregătit mormântul, pe a cărui lespede ai pus să se scrie teologhisirea că „la veşnicile locaşuri te-ai strămutat”, unde te rogi neîncetat pentru noi şi împreună cu toţi sfinţii cânţi: Bine eşti cuvântat, Dumnezeul părinţilor noştri.
Şi acum...
Ochii sufletului meu cei orbiţi de multe călcări de poruncă, luminează-i de Dumnezeu Născătoare, împacă mintea mea, rogu-mă şi inima mea cea tulburată cu desfătări de multe feluri rogu-mă şi mă miluieşte pe mine cel ce strig: Preoţi, binecuvântaţi, popoare, preaînălţaţi pe Hristos în veci!
Cântarea a 9-a
Irmos: Spăimântatu-s-a de aceasta...
Înălţând biserici multe, drept mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru biruinţele pe care ţi le-a dat asupra duşmanilor dreptei credinţe, ai pus să se zugrăvească în ele chipurile sfinţilor, ştiind că prin ei se adevereşte pogorârea lui Dumnezeu la noi şi înălţarea noastră la cele cereşti.
Sfintele icoane ce împodobesc sfintele locaşuri de închinare, înălţate de tine, slăvite Ştefane, arată frumuseţea duhovnicească a omului îndumnezeit pe care privindu-le şi cinstindu-le cu evlavie, în dreapta credinţă ne întărim.
Slavă...
Frumuseţea chipurilor sfinţilor zugrăviţi în sfintele tale biserici arată lucrarea Duhului Sfânt, Care dă har binecredincioşilor creştini prin Sfintele Taine şi rugăciuni ale Bisericii dreptmăritoare; pentru aceea pe tine, slăvite Ştefane, cu bucurie te lăudăm şi te cinstim după cuviinţă.
Şi acum...
Pe Împăratul şi Ziditorul tuturor zămislindu-L, L-ai născut Fecioară şi iată acum, ca o împărăteasă, stai de-a dreapta Lui, Curată. Pentru aceasta te rog să mă izbăveşti de partea cea de-a stânga, în ceasul judecăţii mele şi să mă numeri cu oile cele de-a dreapta.
LUMINÂNDA, glas 2
De Dumnezeu ai fost rânduit să cârmuieşti Moldova, slăvite Ştefane, cu dreptate şi cu dragoste, ca un părinte adevărat; şi luând înţelepciune de la Dumnezeu, cu puterea Crucii ai biruit pe vrăjmaşii cei văzuţi şi cei nevăzuţi.
Slavă... Şi acum... a Brâului
Podobie: Lumina cea neschimbată...
Tu ai înnoit şi firea şi vremea, Maică a lui Dumnezeu; că fără stricăciune este naşterea ta, fără stricăciune şi veşmântul tău, cu care acoperi cetatea ta şi întăreşti pe cei credincioşi.
LA LAUDE
Stihirile pe 6: 3 ale Brâului, glas 4
Ale Sfântului, glas 8:
Multă iubire de oameni ai arătat, Doamne, neamului nostru, dăruindu-ne pe Binecredinciosul Ştefan, domn şi părinte, căruia i-ai luminat mintea şi i-ai dat tărie braţului ca să poată birui, cu puterea Ta, pe vrăjmaşii săi. Pe acesta noi îl avem ocrotitor şi fierbinte rugător către Dumnezeu.
Cel ce împărăţeşte peste făptură, văzând bunătatea inimii tale, mărite Ştefane, te-a întrarmat cu pavăza Duhului Sfânt pentru a birui pe vrăjmaşi. Pentru aceea, cu glăsuire înaltă strigăm: slavă Ţie, Doamne, Cel ce ai dat biruinţă luptătorului Tău, Ştefan al Moldovei.
Bucură-te, Binecredinciosule, cel ce ai unit dreapta credinţă cu fapta cea bună; bucură-te, luptător neînfricat şi apărător al Bisericii lui Hristos; bucură-te, lauda românilor şi podoaba creştinătăţii; bucură-te, Sfinte Ştefane, Voievod preaînţelept.
Slavă..., glas 8
Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, Cel ce cu daruri mari încununează pe vrednicii Săi slujitori, dintru înălţime ca pe Constantin oarecând, prin semnul Crucii, pe tine, Sfinte Ştefane, te-a călăuzit către biruinţă, pentru ca toţi creştinii să slăvească pe Cel ce ţi-a dat ţie putere şi te-a încununat.
Şi acum... a Brâului, glas 2
Gândul şi mintea curăţindu-ne, cu îngerii să prăznuim şi noi luminat, începând cântarea lui David, Fecioarei Mirese a Împăratului Hristos Dumnezeului nostru zicând: scoală-Te, Doamne, întru odihna Ta, Tu şi chivotul sfinţeniei Tale, că ai împodobit-o pe dânsa ca pe o cămară frumoasă, şi ai dăruit-o cetăţii Tale, Stăpâne, să o apere şi să o acopere de cei potrivnici, cu puternică tăria Ta, pentru rugăciunile ei.
Doxologia Mare
Ecteniile şi Otpustul
Ceasul întâi
LA LITURGHIE
Fericirile pe 8
4 de la Cântarea a 3-a a Brâului
şi 4 din Cântarea a 6-a a Sfântului
Apostolul Brâului (vezi 8 septembrie) Filipeni II, 5-11
Fraţilor, gândul acesta să fie în voi care era şi în Hristos Iisus, Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu, ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume, ca întru numele lui Iisus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti, şi al celor de dedesubt. Şi să mărturisească toată limba că Domn este Iisus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl.
Apostolul din Fapte XXVI, 1 şi 12-20: În zilele acelea, Agripa regele...
Evanghelia Brâului (vezi 8 septembrie) Luca X, 38-42:
În vremea aceea, a intrat Iisus într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei. Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui. Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute. Şi răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti; dar un lucru trebuie: căci Maria partea cea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.
Evanghelia de la Ioan X, 1-9 (vezi la 21 mai, la Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena):
Zis-a Domnul către iudeii care veniseră la Dânsul...
Chinonicul
În tot pământul a ieşit vestirea lor, şi la marginile lumii cuvintele lor
Sursa: Slujba Sfântului Ştefan cel Mare
<sus
|
