|
Vecernia Mică:
La „Doamne, strigat-am…,” stihirile pe 4, glas 1:
Podobie: Prealăudaților mucenici...;
Părinte Ioane, ales ai fost de Dumnezeu ca să împodobești cu viața ta pământul Moldovei și cu slujirea ta cea bineplăcută să cinstești sfintele altare. După vrednicie te lăudăm, Părinte fericite.
Slugă bună și înțeleaptă, curgerea vieții ți-ai petrecut-o în sfinte osteneli, în rugăciuni și în milostenii. Pentru aceasta și Milostivul Dumnezeu ți-a pregătit în cer loc fericit împreună cu aleșii Săi.
Veniți să lăudăm cu cântări duhovnicești pe Părintele Ioan, Sfințitul Ierarh, atletul Domnului, cel ce alergarea vieții a săvârșit și a primit în ceruri de la Dumnezeu cununa cea neveștejită a măririi.
Slavă..., glasul al 3-lea:
Podobie: De frumusețea fecioriei tale...
În Cetatea Neamț, un sfert de veac ai viețuit și pe fiica armașului Joldea, Teodora, spre frumusețea raiului, prin osteneli sfinte, ai îndrumat-o. Pentru aceasta adunându-ne, ierarhe, lăudăm pomenirea ta cea cinstită.
Și acum..., a Născătoarei:
Acoperământul tău cel grabnic, ajutorul și mila, arat-o spre robul tău, și îmblânzește, curată, valurile gândurilor celor deșarte, și sufletul meu cel căzut ridică-l, de Dumnezeu Născătoare. Că știu, Fecioară, că poți toate câte le voiești.
LA STIHOAVNĂ
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie: Casa Efratului...
Bucură-te, Sfinte Ioane, părintele nostru, purtătorule de Dumnezeu, lauda ierarhilor, și al nostru către Dumnezeu fierbinte rugător.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului lui.
Pomenirea ta, de lumină purtătorule, cu laude săvârșind și după vrednicie cinstind, lăudăm neîncetat pe Hristos, Cel ce te-a mărit.
Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi cu bucurie se vor bucura.
Tu, părinte, pe pământul binecuvântat al Moldovei, la Huși și la Roman păstorind, dreapta credința ai păstrat și cu osârdie o ai apărat.
Slavă..., glasul al 5-lea.
Cuvioase părinte, ierarhe preamărit, închinându-ți tinerețile lui Hristos, de apostoleasca învățătură te-ai îndestulat și locaș dumnezeiescului Duh prin viață îmbunătățită te-ai arătat, biruind patimile și arătându-te stâlp și apărător al dreptei credințe de Dumnezeu. De aceea la slujirea arhierească ai fost chemat, păstorind cu vrednicie eparhiile Hușilor și Romanului. Pentru aceasta, toți cei credincioși te lăudăm și te rugăm să mijloce ști înaintea lui Dumnezeu pentru cei care cu dragoste te cinstesc.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea;
Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, pe Cel ce S-a făcut om pentru iubirea de oameni, și amestecarea noastră din tine a luat și a îndumnezeit-o în chip vădit, nu mă trece cu vederea acum, Preacurată, pe mine cel necăjit, ci mă miluiește degrab și din toată vrăjmășia și vătămarea celui viclean mă izbăvește.
Troparul Ierarhului Ioan, glasul al 4-lea:
Ucenic prea ales al Sfinților Mitropoliți Varlaam și Dosoftei ai Moldovei, prin rânduiala lui Dumnezeu ai fost ierarh sfânt și minunat, Episcop al Hușilor și Arhiepiscop al Romanului. Păzind dreapta credință ai păstorit turma lui Hristos și în sfințenie viețuind ai binecuvântat sfintele mănăstiri Râșca și Secu. Sfinte Ierarhe Ioane, roagă-te lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre!
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei:
Ectenia mică și Apolisul.
LA VECERNIA MARE
După Psalmul de seară 103 și Ectenia mare, cântăm „Fericit bărbatul...”.
La „Doamne strigat-am..”., se pun stihirile pe 8: 2 ale Înaintemergătorului, 2 ale Ierarhului Ioan, 2 ale Sf. Ierarh Varlaam și 2 ale Patriarhilor Constantinopolului: Alexandru, Ioan și Pavel cel Nou.
Stihirile Înaintemergătorului Ioan, glasul al 4-lea,
Podobie: Cel ce de sus ești chemat...;
Cel ce ești dumnezeiesc mijlocitor al Legii Vechi și celei Noi, prooroc și Înaintemergător, îngerul cel fără de trup, mustrarea nelegiuirii, odrasla pântecelui celui sterp, gura cea de foc răsuflătoare, pe Irod cel ce făcea fărădelegea l-ai mustrat. Iar el, mustrarea ta nesuferind-o, a poruncit să ți se taie capul și să fie adus ca o mâncare. Dar desfătarea înfrânării cea dumnezeiască, pe tipsie fiind, mai mult înfrunta pe cel nesățios.
Fata cea fără de lege, fiind îndemnată de mama ei cea preadesfrânată, care nu suferea mustrările tale, a cerut capul tău cel pururea fericit. Pentru aceasta, aducând capul tău pe tipsie, a întors veselia oaspeților în jale, urâciunea nesațiului și mai mult mustrând-o, fericite. Roagă pe Hristos să mântuiască sufletele noastre.
Apoi (două), trei Stihiri ale Sf. Ierarh Ioan, glas 1,
Podobie: Prealăudaților mucenici...;
Părinte Ioane, ales ai fost de Dumnezeu ca să împodobești cu viața ta pământul Moldovei și cu slujirea ta cea bineplăcută să cinstești sfintele altare. După vrednicie te lăudăm, Părinte fericite.
Slugă bună și înțeleaptă, curgerea vieții ți-ai petrecut-o în sfinte osteneli, în rugăciuni și în milostenii. Pentru aceasta și Milostivul Dumnezeu ți-a pregătit în cer loc fericit împreună cu aleșii Săi.
Veniți să lăudăm cu cântări duhovnicești pe Părintele Ioan, Sfințitul Ierarh, atletul Domnului, cel ce alergarea vieții a săvârșit și a primit în ceruri de la Dumnezeu cununa cea neveștejită a măririi.
Apoi două ale Sf. Ierarh Varlaam al Moldovei, glasul 1,
Podobie: Prealăudaților mucenici...;
Adevărul cuvintelor tale, preacinstite Ierarhe Varlaame, a înfrumusețat Biserica dreptmăritoare a Moldovei, iar înțelepciunea ta s-a făcut cunoscută în toată Ortodoxia. Pentru aceasta, noi, cei ce ne-am făcut moștenitori darurilor lăsate ție de Dumnezeu, la prăznuirea ta cea de peste an te lăudăm după cuviință și te rugăm să mijlocești la Hristos pentru mântuirea sufletelor noastre.
La Sinodul de la Iași te-ai arătat vrednic apărător al Ortodoxiei și ai adeverit Mărturisirea de credință a Sfântului Mitropolit Petru Movilă, cel de un neam cu tine, Ierarhe Varlaam. Drept aceea, noi, poporul cel binecredincios, te cinstim cu dragoste ca pe un mare păstor și slujitor al Adevărului și rugător pentru sufletele noastre.
Urmează trei stihiri ale Patriarhilor, din Minei,
același glas și Podobie;
Preafericite Alexandru, făcutu-te-ai păstor al Bisericii și apărător al dreptei credințe, eresul lui Arie surpându-l înțelepțește. Căci cu rugăciunile tale, cu care te-ai rugat, preaînțelepte, l-ai făcut a-și lepăda rău sufletul său, în locurile cele necurate. Pentru aceasta, cu un glas, te cinstim pe tine, mărite.
Ioane cinstite, urât-ai stricăciunea trupului prin înfrânare și prin credință, prin priveghere și prin mărturisire te-ai făcut înger pământesc și om ceresc. Roagă pe Hristos Dumnezeu să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.
Plecatu-te-ai cu adevărat lămurit dogmelor celor dumnezeiești ale lui Pavel, cu înălțimea bunătăților până la al treilea cer te-ai înălțat, cuvioase, și ai auzit negrăitele și dumnezeieștile graiuri ale Duhului. Pavele fericite, temei neclintit al dreptslăvitorilor, roagă neîncetat pe Mântuitorul să dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.
Slavă..., a Înaintemergătorului, din Minei, glasul al 6-lea:
Sărbătorindu-se ziua nașterii lui Irod, acesta fără de rușine și-a plinit legătura jurământului făcut cu necurata jucătoare, că, tăiat fiind capul Înaintemergătorului, a fost adus ca o mâncare în blid la cei ce ședeau la masă. O, ospăț urât! O, lucru necuvios și plin de ucidere! Dar noi pe Botezătorul, ca pe cel mai mare între cei născuți din femeie, după vrednicie cinstindu-l, îl fericim.
Și acum..., a Născătoarei:
Noianul iubirii tale de oameni și adâncul milostivirii tale și adunările cele nenumărate ale bunătății, arată-le, Preacurată Fecioară, spre mine ticălosul. Oprește pășunea păcatului, întreagă înțelepciune dăruindu-mi, și curățește-mi sufletul și trupul, ceea ce ai născut pe Mântuitorul.
Vohod, Lumină lină. Prochimenul zilei.
PAREMIILE: de la Slujba Sf. Ierarh Nicolae (6 decembrie)
LA LITIE, Stihira hramului bisericii.
Slavă..., glasul al 6-lea:
Bunule părinte, în fapte bune strălucind, ai bineplăcut lui Hristos. Că ostenindu-te întâi în viața călugărească, patimile ai biruit și sufletul și trupul ți-ai sfințit. Apoi, fiind chemat de Milostivul Dumnezeu la slujirea arhieriei, ai făcut lumea a se minuna de ostenelile și de faptele tale cele bune. Ai îndrumat pe cei credincioși pe calea mântuirii, zi și noapte ostenindu-te, rugându-te și învățând. Întru neagoniseală și în alese virtuți ți-ai petrecut viața, iar acum, în ceruri strălucind, cu îndrăzneală roagă-te lui Dumnezeu să dăruiască mântuire celor care, cu evlavie, te cinstesc.
Și acum..., glasul al 5-lea
Fericimu-te, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, și te mărim credincioșii după datorie, cetatea cea neclintită, zidul cel nesurpat, folositoarea cea tare și scăparea sufletelor noastre.
LA STIHOAVNĂ:
Stihirile, glasul al 2-lea.
Podobie: Casa Efratului...
Bucură-te, Sfinte Ioane, părintele nostru, purtătorule de Dumnezeu, lauda ierarhilor, și al nostru către Dumnezeu fierbinte rugător.
Stih: Cinstită este înaintea Domnului moartea cuviosului lui.
Pomenirea ta, de lumină purtătorule, cu laude săvârșind și după vrednicie cinstind, lăudăm neîncetat pe Hristos, Cel ce te-a mărit.
Stih: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii Tăi cu bucurie se vor bucura.
Tu, părinte, pe pământul binecuvântat al Moldovei, la Huși și la Roman păstorind, dreapta credința ai păstrat și cu osârdie o ai apărat.
Slavă..., a Înaintemergătorului, glasul al 4-lea;
Irod a sărbătorit ziua nașterii sale celei fărădelege cu ospăț fără de rușine; pentru că, îndulcindu-se și îmbolnăvindu-se de nebunie femeiască, cea fărădelege, a tăiat capul Înaintemergătorului. Dar limba cea proorocească, care înfrunta nelegiuirea lui, nu a tăiat-o. A vărsat sânge nevinovat, vrând să acopere păcatul cel fărădelege, dar cu aceasta n-a acoperit glasul celui ce striga tuturor pocăința. Irod se veselea la ucidere, iar noi cu dragoste împreună prăznuim junghierea Botezătorului Ioan cea fericită. Căci a apucat înainte a propovădui în iad pe Viața celor ce ședeau în întuneric și în umbra morții, pe Răsăritul cel din înălțime, pe Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este singur mult-Milostiv.
Și acum..., a Născătoarei, asemenea;
Ceea ce ai încăput în pântecele tău pe Dumnezeu cel neîncăput, pe Cel ce S-a făcut om pentru iubirea de oameni, și amestecarea noastră din tine a luat și a îndumnezeit-o în chip vădit, nu mă trece cu vederea acum, Preacurată, pe mine cel necăjit, ci mă miluiește degrab și din toată vrăjmă șia și vătămarea celui viclean mă izbăvește.
La binecuvântarea pâinilor,
Troparul Ierarhului Ioan, glasul al 4-lea:
Ucenic prea ales al Sfinților Mitropoliți Varlaam și Dosoftei ai Moldovei, prin rânduiala lui Dumnezeu ai fost ierarh sfânt și minunat, Episcop al Hușilor și Arhiepiscop al Romanului. Păzind dreapta credință ai păstorit turma lui Hristos și în sfințenie viețuind ai binecuvântat sfintele mănăstiri Râșca și Secu. Sfinte Ierarhe Ioane, roagă-te lui Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre! (de două ori),
și Născătoare de Dumnezeu Fecioară..., (o dată).
Dacă nu se face Litie, după Stihoavnă, la Tropare vom cânta astfel: Troparul Înaintemergătorului, glasul al 2-lea: Pomenirea dreptului cu laude..., al Sf. Ierarh Ioan, glasul al 4-lea: Ucenic prea ales..., al Sf. Ierarh Varlaam, glasul 1: Vrednic slujitor al lui Hristos..., Slavă..., al Patriarhilor, glasul al 4-lea: Dumnezeul părinților noștri..., Și acum..., al Născătoarei - Învierii, glasul al 4-lea: Taina cea din veac ascunsă..., apoi Apolisul.
LA UTRENIE
La „Dumnezeu este Domnul...” se cântă troparul Înaintemergătorului, glasul al 2-lea: Pomenirea dreptului cu laude..., al Sf. Ierarh Ioan, glasul al 4-lea: Ucenic prea ales..., al Sf. Ierarh Varlaam, glasul 1: Vrednic slujitor al lui Hristos..., Slavă..., al Patriarhilor, glasul al 4-lea: Dumnezeul părinților noștri..., Și acum..., al Născătoarei - Învierii, glasul al 4-lea: Taina cea din veac ascunsă...
După prima stihologie, sedelnele, glasul al 3-lea,
Podobie: De frumusețea fecioriei tale...
În Cetatea Neamț, un sfert de veac ai viețuit și pe fiica armașului Joldea, Teodora, spre frumusețea raiului, prin osteneli sfinte, ai îndrumat-o. Pentru aceasta adunându-ne, ierarhe, lăudăm pomenirea ta cea cinstită.
Slavă..., tot aceasta.
Și acum..., a Născătoarei:
Umplutu-s-au de bucurie toate marginile pământului, că în curând Născătoarea de Dumnezeu va răsări lumii din maică bătrână și neroditoare, să veselească lumea prin nașterea sa, pentru mântuirea lumii.
După a doua stiholgie, sedelnele, același glas:
Trupul tău cel ostenit de încercările vieții îl odihnești lângă biserica Înaintemergătorului la Secu, iar sufletul tău cel bun sălășluiește în ceruri, împreună cu îngerii și cu sfinții, ierarhe prea fericite.
Slavă..., tot aceasta.
Și acum..., a Născătoarei:
Acoperământul tău cel grabnic, ajutorul și mila, arat-o spre robul tău, și îmblânzește, curată, valurile gândurilor celor deșarte, și sufletul meu cel căzut ridică-l, de Dumnezeu Născătoare. Că știu, Fecioară, că poți toate câte le voiești.
Polieleul
Mărimurile, glasul 1
Stihiră: Mărimu-te, fericite Ioane, arhiepiscop minunat, vrednic slujitor al Altarului lui Hristos.
Altă stihiră: Veniți toți credincioșii să lăudăm pe blândul și milostivul ierarh Ioan, zicând: pe luminătorul Moldovei.
Stihurile:
1. Auziți acestea toate popoarele; ascultați toți cei ce locuiți în lume!
2. Gura mea va grăi înțelepciune și cugetul inimii mele pricepere.
3. Doamne, iubit-am bunăcuviința casei Tale și locul sălășluirii slavei Tale.
4. Gura dreptului grăiește înțelepciune și limba lui rostește dreptate.
5. Întru pomenire veșnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme.
6. Fericiți sunt cei ce locuiesc în casa Ta. În vecii vecilor Te vor lăuda.
Slavă..., Slavă Ție Treime Sfântă..., Și acum..., Bucură-te ceea ce ești..., Aliluia..., (de trei ori).
După Polieleu, Sedelna, glasul al 8-lea.
Podobie: Porunca cea cu taină...
Fiind râvnitor pentru dreapta credință, din copilărie ai ucenicit în Mănăstirea Râșca și apoi ai egumenit în Cetatea Neamțului. Apoi, învrednicit cu darul arhieriei, ai păstorit la Huși și la Roman, conducând pe credincioși către bucuria raiului. Acum cu mormântul tău ocrotești Mănăstirea Secu. Pentru aceasta îți cântăm: Roagă pe Hristos Dumnezeu să dea iertare de greșeli celor ce prăznuiesc cu dragoste sfântă pomenirea ta.
Slavă..., Și acum..., a Născătoarei.
Ușa cea cerească, chivotul cel sfânt, muntele cel cu totul sfânt, norul cel prealuminos, scara cea cerească, templul cel cuvântător, izbăvirea Evei, odorul cel mare a toată lumea, să-l lăudăm, că întru dânsa s-a lucrat
mântuirea lumii și iertarea greșelilor celor de demult. Pentru aceasta strigăm către dânsa: roagă-te Fiului Tău și Dumnezeu iertare de greșeli să dăruiască celor ce cu credință se închină preasfintei nașterii tale.
Antifonul 1 al glasului al 4-lea.
Prochimen: Preoții Tăi, Doamne, se vor îmbrăca întru dreptate și cuvioșii tăi se vor bucura.
Stih: În biserici binecuvântați pe Domnul.
Toată suflarea...
Evanghelia de la Ioan (X, 9-16): Zis-a Domnul: Eu sunt ușa; prin Mine de va intra cineva, se va mântui...
(Duminica a 2-a din Postul Mare, Evanghelia ierarhului)
Psalmul 50.
Slavă…, glasul al 2-lea:
Pentru rugăciunile ierarhului Tău, Ioan, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.
Și acum...,
Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Milostive, curățește mulțimea păcatelor noastre.
Stihul: Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta...
Stihira, glasul al 6-lea.
Preaminunate Ioane, podoaba și strălucirea călugărilor și lauda arhiereilor, cu alesele tale osteneli ai luminat țara Moldovei, slujind credința cea adevărată. Roagă pe milostivul Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
CANOANELE
Canonul Înaintemergătorului (din Minei), pe 4,
Canonul sfinților (al patriarhilor, din Minei), pe 4 și Canonul Ierarhului, pe 4.
Canonul ierarhului.
Cântarea 1.
Stih: Sfinte Ierarhe Ioane, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.
În pământul celor blânzi ajungând, părinte, ca un blând și milostiv, îmblânzește furtuna din inimile noastre, ca întru dumnezeiască liniște fiind, să te lăudăm.
Cu lucrări dumnezeiești curățindu-ți sufletul, Părinte Ioane, luminător oamenilor te-ai făcut. Pentru aceasta luminezi pe cei ce cu bună cuviință te fericesc.
De la țarine și de la părinții tăi răzeși luându-te Ziditorul, plugar mai presus de toți te-a pus în ogorul Bisericii, unde ai rodit nevoința și nerăutatea, ierarhe fericite.
Din pântecele maicii tale, cuvioase părinte, Hristos te-a ales păstor, blând, sfințit și curat, propovăduitor al dogmelor și lucrător al darurilor Duhului, de Dumnezeu fericite.
Cântarea a 3-a.
Luminându-ți mintea cu nepătimirea și înfrumusețând-o cu dumnezeiască smerenie, ai primit darurile Duhului, ca să conduci pe credincioșii care cu credință te cinstesc, preasfințite.
Pe începătorul răutății, diavolul, biruindu-l, ai călcat în picioare păcatul iubirii de argint, și miluind pe cei lipsiți, ierarhe, ți-ai adunat comoară în ceruri, părinte cuvioase.
Suindu-te în muntele nepătimirii, ai intrat în norul adâncii cugetări a celor dumnezeiești și pe lespedea inimii tale ai primit legea cea mântuitoare, ca un preasfințit și ca un slujitor apropiat al Stăpânului tău.
Pe cel ce un sfert de veac în Cetatea Neamțului a egumenit, apoi la Huși și la Roman cu bună chibzuință a păstorit, și sufletele credincioșilor, ca pe niște pietre vii, în zidul Bisericii lui Hristos le-a așezat, cu dragoste să-l fericim.
Condacul și Icosul Înaintemergătorului, din Minei.
Condac, glasul al 5-lea:
Mărita tăiere a Înaintemergătorului, rânduială dumnezeiască a fost, ca și celor din iad să propovăduiască venirea Mântuitorului. Să se tânguiască Irodiada, care a cerut ucidere fără de lege, că nu Legea lui Dumnezeu, nici viața cea vie a iubit, ci pe cea amăgitoare și vremelnică.
Ziua nașterii lui Irod tuturor s-a arătat necuvioasă, când în mijlocul celor ce se desfătau a fost pus înainte capul postitorului, ca o mâncare; bucuria s-a împreunat cu întristarea, și râsul s-a amestecat cu amară plângere. Căci, ducând pe tipsie capul Botezătorului, a intrat fata înaintea tuturor precum i s-a zis ei. Și, pentru înfierbântarea desfrânării, plângerea a căzut asupra tuturor celor ce se ospătau atunci cu împăratul, că nu i-a veselit pe aceia, nici pe însuși Irod, căci zice: Și s-a întristat cu întristare nu adevărată, ci amăgitoare și vremelnică.
Apoi Sedealna Înaintemergătorului, glas 1:
Podobie: Mormântul Tău...
Pe Înaintemergătorul lui Hristos, pe Botezătorul și proorocul, să-l cinstim credincioșii cu curată conșțiință, ca pe un mărit propovăduitor și al pocăinței învățător și ca pe un mucenic cu totul adevărat al Mântuitorului că nebunia lui Irod mustrând, capul i s-a tăiat.
Slavă..., a patriarhilor, glasul al 4-lea:
Podobie: Degrab de întâmpină...
Făclia cea cu trei lumini a părinților a strălucit, luminând adunările credincioșilor, spre dumnezeiască cunoștință, risipind toată necredința celor fără de Dumnezeu, cu dogmele și cu înțelepciunea și cu multa îndrăzneală, Alexandru și Ioan împreună, și Pavel măritul.
Și acum..., a Născătoarei
Izvoare de lacrimi dăruiește-mi mie, dumnezeiască Mireasă, prin care să spăl gândurile inimii mele celei pătimașe, ceea ce ești cu totul fără prihană; și desăvârșit să sting văpaiapoftei celei necuvioase, cu singură
ajutorința ta, nădejdea mea și întărirea, Maica lui Hristos Dumnezeu.
Cântarea a 4-a.
Aprinzându-te de focul cel dumnezeiesc, ai ars materia patimilor cea lesne amăgitoare, fericite, și cu strălucirea faptelor tale celor bune lumea ai luminat, Părinte Ioane. În locurile natale ctitorie sfântă ai început a ridica, din puțina ta agoniseală, și har dumnezeiesc primind, mereu te-ai arătat făcător de bine.
Omorându-ți pornirile trupului în aspră viață călugărească, prin post și rugăciune, te-ai făcut pildă de aleasă purtare păstoriților tăi, ridicându-I din războiul patimilor către lucrarea virtuților. Pentru aceasta, roagă-te, părinte, pentru sufletele noastre.
Cârjă arhierească purtând și cu chip luminat fiind împodobit, turma cea duhovnicească ai păstorit-o cu vrednicie, cu dumnezeieștile porunci deșteptând-o și spre dumnezeiască râvnă îndreptând-o, părinte fericite.
Urmând cu smerenie lui Hristos, Tămăduitorul tuturor, ai vindecat rănile tuturor celor care zăceau răpuși de bolile patimilor și de spinii ispitelor. De aceea mirându-se de puterea cea dată ție de Dumnezeu, bunule păstor, te fericesc.
Cântarea a 5-a.
Râul darurilor tale răcorește inimile, cuvioase, dăruiește tuturor sănătate din destul și pe toți îi înțelepțește spre slava lui Dumnezeu, Cel ce te-a preamărit și te-a cinstit cu multe fapte minunate.
Pe tine, fericite, Vasile Voievod, Domnul evlavios al Moldovei, te-a cunoscut slugă credincioasă a Împăratului ceresc. Văzând cum cârmuiești ctitoria sa din Cetatea Neamțului și cum te rogi pentru pacea
întregii țări, te-a cinstit.
Urmat-ai, părinte, obiceiul lui Avraam cel iubitor de străini, deschizând tuturor intrările casei tale, și făcându-te tuturor toate, purtând grijă de cei aflați în suferințe și în nevoi, Ioane fericite.
Credința în mijlocul turmei tale ai întărit-o, propovăduind adevărata cinstire a lui Dumnezeu Cel în Treime slăvit. Pentru aceasta și Biserica cinstește astăzi, după vrednicie, ziua pomenirii tale împreună cu a Înaintemergătorului și Botezătorului Domnului.
Cântarea a 6-a.
În post, în rugăciune și în lupta cu plăcerile lumești, ai urmat ostenelilor sfinte ale Înaintemergătorului. Pentru aceasta, astăzi, noi toți cu evlavie te cinstim.
Luminat fiind de Dumnezeu, egumenul Agafton de la Mănăstirea Râșca ți-a dat la tunderea în monahism numele Măritului Prooroc Ioan, pregătindu-te astfel pentru viața de post, de rugăciune și de renunțare la cele pământești.
Botezătorul Domnului te-a ocrotit în viața ta cea plină de renunțări și de fericite osteneli, iar la trecerea din viața pământească, te-a chemat să-ți odihnești trupul lângă biserica sa de la Mănăstirea Secu.
Te fericim că te-ai învrednicit să fii ocrotit și să-i urmezi celui mai mare bărbat născut din femeie, după spusa Domnului și împreună cu el să lauzi în ceruri pe Stăpânul tuturor, Ioane, fericite arhiereu.
Condacul, glasul al 2-lea.
Podobie: Cele de sus căutând...
De dragostea lui Hristos fiind aprins, Sfinte Ierarhe Ioane, mintea înălțându-ți în lumina Preasfintei Treimi ai dobândit lucrarea faptelor bune și smerita cugetare. Luminat fiind de Duhul Sfânt, păstor înțelept și nevoitor, roagă-te Împăratului Slavei să ne dăruiască pace și mare milă!
Icos.
Veniți să-l lăudăm pe ierarhul Domnului, cel ce de la sânul maicii sale a fost sfințit, pe cel care din Vrancea a pornit, călătoria vieții bine săvârșind și la umbra bisericii de la Mănăstirea Secu împreună cu marele lui îndrumător, Varlaam Mitropolitul, împreună s-a odihnit. Că acesta aducând jertfă la altarul lui Hristos, lui Dumnezeu s-a jertfit, cerând tuturor dumnezeiască iertare.
Sinaxar
În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfântului Ierarh Ioan, numit de la Râșca, al cărui mormânt se află la Mănăstirea Secu, în județul Neamț
Acest vrednic fiu al neamului românesc și strălucit ierarh al Bisericii Moldovei a trăit în veacul al XVII-lea, fiind contemporan și prieten apropiat al Mitropoliților Varlaam și Dosoftei. S-a născut în ținutul Vrancei (pe atunci numit ținutul Putnei) din neam de răzeși, din binecredincioșii părinți Gheorghe și Anastasia. Din tinerețe a dorit viață călugărească.
Rudenia sa, Varlaam Moțoc, viitorul mitropolit al Moldovei, își petrecea viața călugărească în osteneli sfinte la Mănăstirea Secu. Aflând de râvna și dorința tânărului, l-a dus în obștea Mănăstirii Râșca, rectitorită de vornicul Coste Băcioc, prietenul apropiat al lui Varlaam. Aici, la Râșca, tânărul vrâncean a fost călugărit de egumenul Agafton, în jurul anului 1630.
În anul 1632 Varlaam ajunge Mitropolit al Moldovei, iar după câțiva ani îl mută pe călugărul Ioan de la Mănăstirea Râșca la Mănăstirea Secu, dându-i chilia, cărțile și lucrurile pe care mitropolitul le păstra în mănăstirea sa de metanie. Ioan, care viețuise la Râșca aproximativ 18 ani, nu a uitat niciodată în viață mănăstirea în care a fost călugărit, contemporanii și urmașii numindu-l „Ioan de Râșca”.
La Mănăstirea Secu, Ioan a stat sub ascultarea egumenilor Nechifor și Ghedeon, acesta din urmă fiind ctitorul schitului – azi mănăstirea – Sihăstria, și, apoi, în două rânduri, mitropolit al Moldovei.
În anul 1641, Domnitorul Vasile Lupu, sfătuit de mitropolitul Varlaam, înființează în Cetatea Neamțului o mică mănăstire, cu hramul Sf. Ierarh Nicolae. În Cetate se adăposteau, în vremuri de restriște, familia domnitorului și alte familii boierești din Moldova. Aici era adăpostit și tezaurul țării. De aceea, Mitropolitul Varlaam a așezat la egumenia acestei mănăstiri - cetate pe omul său de încredere și rudenia sa, Ioan „de la Râșca” de la Mănăstirea Secu, smerit călugăr, mare rugător și postitor.
Ioan a fost egumen în M-rea din Cetatea Neamțului până în anul 1665. El a botezat-o în 1650, pe fiica lui Joldea, armașul cetății, cea care peste ani avea să fie, marea sihastră, Cuvioasa Teodora de la Sihla, și el i-a fost duhovnic și îndrumător până la vârsta de 16 ani, îndemnând-o să aleagă viața monahală. În toți acești ani, el a povățuit cu blândețe pe străjerii Cetății, săvârșind și pentru ei Sfânta Liturghie, fie în paraclisul Cetății, renovat de Vasile Voievod, fie în bisericuța metocului Cetății din satul străjerilor, ctitorită de același milostiv Domnitor și care avea patron tot pe Sf. Nicolae. În cele din urmă zile ale Mitropolitului Varlaam, egumenul Ioan din Cetate, se afla în chilia acestuia de la Secu, ascultându-i ultimele dorințe și povețe, iar după mutarea sa la Domnul la așezat în mormântul de lângă zidul bisericii.
În anul 1666 Mitropolitul Ghedeon, aflat pentru a doua oară în scaunul mitropolitan, l-a așezat, pentru un an de zile, egumen la Mănăstirea Secu. Unul dintre viețuitorii acestei mănăstiri, arhim. Dionisie Udișteanu, îl descrie pe egumenul Ioan astfel: „… ucenic al Mitropolitului Varlaam, bun cunoscător al limbii slavone, foarte smerit, având o viață pilduitoare și cu realizări mari în activitatea sa”.
În anul 1667 Ioan este ales, hirotonit și instalat Episcop al Hușilor, episcopie ce purta grijă de credincioșii din Țara de Jos a Moldovei, de pe ambele maluri ale Prutului. Aici, Ioan a păstorit timp de șapte ani, în vremuri grele, când turcii și tătarii prădau, deseori, aceste locuri. Vlădica Ioan era mângâietor și milostiv, gata oricând să aline orice durere. Era foarte îndrăgit și respectat de ceilalți ierarhi moldoveni, mai cu seamă de Sfântul Ierarh Dosoftei, în acea perioadă Episcop la Roman, iar după câțiva ani Mitropolit al Moldovei.
Din anul 1674 și până la fericita sa mutare la Domnul, în anul 1685, Ioan a păstorit Episcopia Romanului, înființată de primii voievozi Mușatini ai Moldovei. Această eparhie se bucura de deosebită cinste, ierarhilor dându-li-se uneori titlul de arhiepiscop sau chiar de mitropolit al Țării de Jos. Și aici marele ierarh Ioan a dus o viață pilduitoare. Un Pateric al sfinților din Moldo - România, manuscris din anul 1888, ni-l descrie astfel: „Și tot în anii aceștia și preasfințitul arhiepiscop Ioan, au îndemnat pre lume a se minuna prin strălucitele și sfintele sale nevoințe. El mai întâi din tânără vârstă au îmbrățișat orânduiala monahicească … și petrecând viață sfântă și plăcută lui Dumnezeu, de acolo s-au rânduit la scaunul arhiepiscopiei Romanului în anul 1674, unde iarăși întru neîncetate nevoinți și întru înalte bunătăți strălucind minunat! Și petrecând cu smerenie adâncă, s-au mutat la vecinica odihnă”.
Cât timp a păstorit la Roman s-a ostenit ca, din puțina sa agoniseală, să ctitorească Mănăstirea Mera, în ținutul său natal. La săvârșirea acestei frumoase fapte a fost ajutat de rudenia sa, vornicul Moțoc din Odobești. Mănăstirea Mera era destul de aproape de Mănăstirea Vărzărești, pustiită de slujitorii domnești ai lui Matei Vodă Basarab și părăsită de călugări. Episcopul Ioan a găsit de cuviință ca la această mănăstire să așeze pe ucenica sa Teodora din Cetatea Neamțului, împreună cu alte câteva călugărițe. Purtând grijă de lucrările de la Mera, putea supraveghea și liniștea călugărițelor, ajutându-le totodată cu cele necesare traiului.
Adânc impresionat de viața curată și alesele nevoințe ale episcopului Ioan, Sfântul Mitropolit Dosoftei, în cartea sa Viața și petrecerea sfinților, îl numește „arhiepiscopul cel sfânt și minunat”.
Înainte de moarte, Ioan a lăsat mitropolitului său puținele bunuri pe care le avea.
În anul 1685 fericitul Ioan s-a mutat la Domnul. Sfântul Mitropolit Dosoftei, împreună cu ceilalți ierarhi ai Moldovei, i-a făcut cuvenita prohodire și l-au așezat în mormântul de lângă biserica mare a Mănăstirii Secu.
Lespedea mormântului său, peste care au trecut vitregiile vremurilor, stă și astăzi mărturie deasupra locului unde odihnesc osemintele sale. Cuvioasa Teodora, după ce și-a condus duhovnicul pe drumul spre veșnicie, s-a retras în singurătate în Munții Sihlei, urmând pilda vieții duhovnicescului său părinte. Simțind sfințenia vieții și ajutorul rugăciunilor sale, credincioșii dau cinstire cuvenită Sf. Ioan „de Râșca”, pe care și noi cinstindu-l, lăudăm pe Dumnezeu cel minunat întru Sfinții Săi.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Cântarea a 7-a.
Chip luminos, podoaba ierarhilor, lauda preoților și împreună locuitorule cu îngerii, pentru rugăciunile tale învrednicește de Lumina cea neînserată pe cei ce săvârșesc acum cu bucurie pomenirea ta.
Pe Taborul cel luminos te-ai suit cu mintea, Ioane fericite, și s-a veselit sufletul tău de lucrarea harului dumnezeiesc, cel ce în catedrala Sfinților Apostoli Petru și Pavel din Huși ai slujit, și azi împreună cu ei întru fericire te sălășluiești.
Cinstind în catedrala din Roman pe Cuvioasa Maică Parascheva, te-ai învrednicit apoi să te rogi împreună cu ea în fața Tronului Slavei, cerând pentru noi pace și binecuvântare.
La Mănăstirea Râșca ai primit numele Înaintemergătorului și Botezătorului Domnului, iar la Mănăstirea Secu sub aripile lui îngerești ai fost ocrotit. De aceea pe el l-ai urmat în post, în rugăciuni și privegheri, ierarhe cuvioase.
Cântarea a 8-a.
Veniți iubitorilor de prăznuire, cu alese cântări să lăudăm pe sfințitul păstor, cerând de la Milostivul Dumnezeu sănătate sufletelor și trupurilor noastre, celor ce cântăm: Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Domnului!
În Împărăția lui Dumnezeu bucurându-te, fericite Ioane, împreună cu cetele cele fără de trup, nu înceta a ruga pe iubitorul de oameni și Domnul, Hristos Dumnezeu, pentru cei care cântă: Binecuvântați pe Domnul
toate lucrurile Domnului!
Cu înțelepciune duhovnicească și cu puterea lui Dumnezeu ai biruit ispitele, ai rușinat pe cel potrivnic și te-ai arătat biruitor întru Hristos, prealăudate, cântând: Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Domnului!
Ca o cunună prealuminată a Bisericii ai ajuns, purtând jugul cel ușor al lui Hristos. Întărește-ne și pe noi în sfinte osteneli și roagă pe Bunul Dumnezeu să ne fie și nouă milostiv, celor ce-I cântăm: Binecuvântați pe Domnul toate lucrurile Domnului și-L preaînălțați întru toți vecii!
Cântarea a 9-a.
De iubire dumnezeiască fiind aprins, călătoria vieții pământești cu vrednicie ai săvârșit, biruind amăgirile diavolului. De aceea ca un luptător viteaz sârguindu-te, ai primit răsplata cea veșnică.
Veniți iubitorilor de Hristos, să fericim cu laude pe postitorul, pe milostivul și fierbinte - rugătorul către Domnul, pe Sfântul Ierarh Ioan, cel care în Cer mijlocește pentru noi milă de la Dumnezeu.
Floare între florile raiului, rourată cu lacrimile privegherii și adăpată cu apa cea vie a postului, arătându-te sfinte Ierarhe, ajută-ne ca această viață trecătoare în osteneli sfinte să o săvârșim.
Roagă pe Milostivul Dumnezeu să ocrotească țara noastră, Grădină a Maicii Domnului, ca să înflorească și să rodească în ea și alți sfinți bineplăcuți Lui.
Luminânda Înaintemergătorului, din Minei,
Podobie: Ucenicii privind...
Pe cel ce a fost cunoscut mai mare între prooroci și a fost mai ales decât Apostolii, cu cântări de laude să-l încununăm, pe Înaintemergătorul Darului; căci i s-a tăiat capul pentru Legea Domnului.
Slavă..., Luminânda Ierarhului Ioan, glasul al 4-lea,
Podobie: Femeilor, ascultați ...
Să cinstim cu credință pe Ioan cel preamărit, cel blând și smerit, cel milostiv și primitor de străini, vas preacurat al Duhului Sfânt pe care Hristos l-a răsplătit în ceruri, ca pe un vrednic prieten al Său.
Și acum..., a Născătoarei, din Minei:
Ceea ce ai pierdut blestemul lumii cu dumnezeiască nașterea ta, curată, izbăvește cu rugăciunile tale de toate primejdiile turma ta, care se roagă ție cu credință, Fecioară.
La Laude punem stihirile pe 4, glasul 1,
Podobie: Ceea ce ești bucuria cetelor …
Cu razele duhului fiind luminat, înțelepte ierarhe, ai biruit întunericul patimilor. Și astfel fiind curățit, ai învățat cu râvnă poporul cele despre Dumnezeu și credința ai întărit.
Luminat fiind de cereștile raze, dai cu puterea lui Hristos hrană sufletelor, celor ce cu credință fierbinte săvârșesc pomenirea ta. Pentru aceea, de Dumnezeu fericite părinte, roagă-te pentru cei ce te cinstesc.
Prin fapte te-ai arătat, de Dumnezeu purtătorule, lucrător în Biserica lui Hristos. Pentru aceasta primind ca răsplată Împărăția cea de Sus, roagă-te neîncetat pentru noi, cei ce te cinstim, Sfinte Ioane, înțelepte.
Sălășluitu-S-a în sufletul tău Hristos, cu bunătatea Sa dumnezeiască, fericite Ioane, iar Preasfântul Duh te-a arătat casă și vistierie a darului, și te-a așezat în lume ca să o luminezi cu razele dumnezeieștilor învățături.
Slavă..., glasul al 5-lea.
Cuvioase părinte, ierarhe preamărit, închinându-ți tinerețile lui Hristos, de apostoleasca învățătură te-ai îndestulat și locaș dumnezeiescului Duh prin viață îmbunătățită te-ai arătat, biruind patimile și arătându-te stâlp și apărător al dreptei credințe de Dumnezeu. De aceea la slujirea arhierească ai fost chemat, păstorind cu vrednicie eparhiile Hușilor și Romanului. Pentru aceasta, toți cei credincioși te lăudăm și te rugăm să mijlocești înaintea lui Dumnezeu pentru cei care cu dragoste te cinstesc.
Și acum..., a Născătoarei, din Minei,
Născătoare de Dumnezeu, tu ești vița cea adevărată, care ai odrăslit nouă Rodul vieții; ție ne rugăm: roagă-te, Stăpână, ca Înaintemergătorul lui Hristos, să se mântuiască sufletele noastre.
Doxologia mare, troparele, ecteniile și Apolisul.
La Sfânta Liturghie.
Fericirile pe 8: Din canonul Înaintemergătorului, din Cântarea a 3-a, pe 4 iar din canonul Ierarhului, din cântarea a 6-a, pe 4.
Prochimenul, glasul al 7-lea: Drepţii să se bucure de izbânda lor.
Stih: Cântaţi Domnului cântare nouă, lauda Lui în biserica celor cuvioşi.
Apostolul: Din Epistola către Efeseni (V, 8-19): Fraţilor, ca fii ai luminii să umblaţi ...
(Caută luni, în săptămâna I după Rusalii).
Aliluia, glasul al 7-lea: Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta.
Stih: Nu mă lepăda pe mine de la faţa Ta şi Duhul Tău cel Sfânt nu-l lua de la mine.
Evanghelia de la Luca (VI, 17-23): În vremea aceea a stat Iisus la loc şes ...
(Caută la 6 decembrie).
Chinonicul: Întru pomenire veşnică va fi dreptul, de auzul rău nu se va teme şi Apolisul.
Sursa: Slujba Sfântului Cuvios Ioan de Râșca și Secu
Mulțumiri fraților Florin N. și Adrian A. pentru ajutor! Domnul sa vă răsplătească dragostea!
<sus
|
